Adi George Secara scrie la ‘bookhub’ despre Un om din Est de Ioan Groşan aparut la editura Tracus Arte: ‘Un om din Est, ajuns la a doua ediţie, este mai mult decât o frumoasă surpriză, deoarece, de la o vârstă, ajungi să scrii, pardon, să şi scrii, dar mai ales să citeşti romane făcând/despre distincţia dintre încântare şi frumuseţe! Plus că mai eşti şi nostalgic, retrăieşti şi bucuriile mai vechi, când îi descopereai pe Kundera, Gh. Crăciun, „Faulkner, Th.Mann, Breban”, ultimii trei menţionaţi şi în carte… De altfel, într-un interviu declară că romanul lui Breban, Bunavestire este „cel mai valoros roman apărut la noi după 1945”… Şi sunt anumite personaje din Groşan care aduc aminte de Grobei!’
Tot la ‘bookhub’ am gasit trecerea in revista semnata de Vasile Ernu a cartilor anului in Rusia. Prima dintre ele este o carte care figureaza si pe lista mea de prioritati de lectura atunci cand va apare tradusa intr-o editie la pret rezonabil: ‘uri Slezkine – Casa Guvernului: Saga Revoluţiei ruse / The House of Government: A Saga of the Russian Revolution, Princeton University Press. Cartea istoricului rus care predă la Berkeley, cel care a scris şi The Jewish Century, Princeton University Press, 2004, este imensă, problematică şi aprinde minţile. Vine cu o teză (o să placă conservatorilor noştri) scandaloasă: bolşevicii nu sînt un partid, ci o sectă mileniaristă, apocaliptică şi tot constructul lor politic este unul care rezultă din această formă de credinţă şi viziune asupra lumii. Cartea e construită şi gîndită inteligent, ruseşte, dar pentru spaţiul anglo-saxon. Partea documentară rupe: 1000 de pagini bine documentate şi scrisă ca o carte de aventuri teribile. Analizează practic și în detaliu viaţa locatarilor faimoasei Case a Guvernului, locul unde era „cazată” elita noului stat sovietic în perioada de început.’
Pe blogul ‘Carturesti’ am citit un interviu cu Iulian Bocai, autorul cartii ‘Constantin’ aparuta recent la editura ‘Polirom’ in colectia ‘Ego-proza’: ‘C:Care au fost cele mai delicate momente pe parcursul creării personajului Constantin? IB: Delicat n-a fost niciunul, dacă delicat înseamnă „sensibil”. Altfel, există câteodată într-un roman locuri în care afecțiunea pe care o ai pentru personajele tale iese la suprafața poveștii – când le faci să spună lucruri care sunt mai mult în logica ta decât în logica lor, lucruri chiar sentimentale, în care un cititor atent poate să vadă ce-a simțit autorul mai degrabă decât ce-a gândit personajul. Sunt și-n Constantin câteva.’
Adriana Gionea de la PostModern a citit ‘Baiatul cel noi’ de Tracy Chevalier, carte aparuta in traducere la editura ‘Humanitas fiction’: ‘Tracy Chevalier te invită să-ţi imaginezi furtuna și ravagiile geloziei din perspectiva unor personaje ajunse la pubertate. ‘Băiatul cel nou’ îl plasează pe Othello într-o sală de clasă din anii ’70. El este elevul cel nou, cu farmec exotic. Este dorit de cea mai frumoasă colegă și urât de moarte de intrigantul școlii. ‘Băiatul cel nou’ devine o călătorie spre schimbările din anii trecerii de la copilărie la adolescenţă. Tracy Chevalier a reușit să redea cutremurător problemele specifice vârstei. Personajele sale pendulează între exuberanţa produsă de întâlnirea cu alteritatea și ostilitatea faţă de cel diferit. Se tem de reacţiile celor din jur, apoi se aruncă împotriva curentului. Se îndrăgostesc pentru prima oară. Şi tot pentru prima oară cunosc durerea respingerii conștientizate.’
Ion-Valentin Ceausescu scrie la ‘SemneBune’ despre ‘Invoiala’, ultimul roman al lui George Balaita aparut la editura Polirom inainte de moartea sa in 2017: ‘Conceput cu instrumentele unui scenariu de film, volumul lui Bălăiță diferă destul de mult de restul operei sale. Punctul de plecare al cărții este reprezentat de povestea/nuvela lui Ion Creangă, Povestea lui Stan Pățitul. Nu știm daca autorul și-a dorit să scrie într-adevăr un scenariu sau doar a experimentat voit și în mod asumat cu stilul, însă rezultatul este unul cel puțin interesant. În cazul în care ar fi vrut, fapt pe care nu îl credem, știind că Bălăiță era un pasionat al filmelor și nu o dată a dorit să scrie un scenariu real, nu putem să bănuim că autorul nu știa că într-un scenariu fiecare cuvânt își are rostul atâta timp cât poate fi transformat în imagine sau poate contribui la o imagine cât mai exactă. Ori, în cazul acestui text prea puține sunt scenele în care ceea ce pre a fi un stil scenaristic chiar să fie într-adevăr un scenariu. Ba mai mult, chiar și atunci când stilul este cât mai apropiat de scenariu, după regulile acestui gen, imaginile ar fi imposibil de filmat, fiind fanteziste. Așadar, putem afirmă că autorul s-a jucat în mod voit cu ideea de proză cinematografică, stilul și metatextul fiind de fapt mai importate uneori decât povestea în sine.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Pianistul”, de Wladislaw Szpilman
–”Maree înaltă”, de Cilla & Rolf Börjlindt
-”Nemurirea”, de Milan Kundera
–”Deborah”, de Cătălin Mihuleac
–”Naufragiul civilizațiilor”, de Amin Maalouf
–Top 10 cele mai bune cărți citite în 2019 (Jovi)
(Sursă fotografii: Bookhub.ro, Carturesti.ro, Postmodern.ro, Semnebune.ro)
