Catalin Sava semnaleaza cu satisfactie pe ‘Agenda LiterNet’ includerea genului ‘World Music’ in cadrul programului festivalului George Enescu: ‘Sunt extrem de fericit că, în sfîrşit, avem aşa ceva în Festival! Al doilea program World Music a continuat vineri, 16 septembrie 2011, la Sala Radio cu Ansamblului experimental Inter-Art, în compania lui Grigore Leşe pentru o superbă Calea a îngerului uman, lucrarea Mihaelei Vosganian. Alina B dă la interviul cu dirijorul Barry Webb peste un englez care vorbeşte perfect limba română. Cîntă la trombon, compune şi e înnebunit după muzica tradiţională românească. Mă bucur că o astfel de serie poate deschide apetitul românilor pentru musiqu du monde, pentru că numai seria Putumayo torrentată pe net sau cumpărată de cadou la Cărtureşti nu-i decît aperitiv… acest gen e un excelent ambasador al toleranţei, ca să nu mă apuc să-mi aduc aminte despre cît de groaznic de xenofobi şi rasişti putem fi noi, cei cu şapte inimi în piepturile gonflate… Al treilea concert din seria Muzica lumii e sâmbătă, 17 septembrie 2011, de la ora 19.00, tot la Sala Radio şi va fi dat de Mario Brunello şi Orchestra d’Archi Italiana. În program, un melanj care vă va face mare plăcere, cu cîntece tradiţionale sacre armene, Manuel de Falla, Giovanni Sollima dar şi cîntece tradiţionale berbere. De neratat! Şi nu e vorba numai de hipsteri aici!’.
Radu Cosasu scrie in Dilema Veche despre aniversarea a 40 de ani de la aparitia unei idei pe care iubitorii de fotbal care au trait acea epoca si-o amintesc desigur – ‘temporizarea’ inventata de Angelo Niculescu, antrenorul nationalei de fotbal a Romaniei calificata la urneul final al campionatului de fotbal din Mexic: ‘De la Angelo încoace, succesele şi eşecurile naţionalei noastre, fie antrenată de Lucescu, Iordănescu, pînă la Piţurcă, aparţin acestei tactici care exprimă atît calităţile cît şi defectele ştiinţei noastre de a bate mingea (şi poate nu numai mingea). Nimeni nu a putut să renunţe la ea, oricît s-a urlat împotriva ei, cerîndu-se să dăm dracului jocul ăsta de-a latul, să atacăm curajos în valuri, fie şi pierzînd catastrofal, dar ofensiv şi mîndru. Chiar şi azi, cînd se constată că ideea asta judeţeană a devenit o tactică de valoare mondială, tinerii ziarişti se uită la ea chiorîş, fiindcă ea ar mărturisi o frică în faţa unor adversari superiori. Adevărul este că temporizarea, ca orice politică, se face numai cu valori.’
‘G. Călinescu și totalitarismul castrator’ se intituleaza cronica semnata de Nicolae Mecu in ‘Observatorul Cultural’ la cartea de studii calinesciene scoasa de Nicolae Mecu, editorul integralei publicistice a importantului critic si istoric literar roman al secolului 20: ‘Atitudinea lui Nicolae Mecu e – aș spune – una ideală: prețuire legitimă însoțită permanent de veghea spiritului critic, la egală distanță de orice „abordare emoțională“, „resentimentară“ ori „apologetică“. Conștient că de regulă „vehemența în țintuirea la stîlpul infamiei este rezultatul unor proiecții vinovate“, dar și că neobservarea „derapajelor“ ar masca o „mare dramă“ a culturii române, el preferă, în locul unor etichetări „netede“ (carierism, oportunism), să editeze, să înțeleagă și să explice totul, lucrînd cu toate probele disponibile pe masă: documente de arhivă, stenograme, delațiuni scrise, mărturii ale supraviețuitorilor. Doar în cazul cîtorva articole politice, precum cel despre Iuliu Maniu, își abandonează calmul. Un tur de forță – și de rezistență psihică! – îl reprezintă analiza publicisticii călinesciene „angajate“, urmărind evoluția epuizantelor strategii de eschivă și delimitare sofistică față de dogma oficială. Exemplele abundă. Printre temenele, Călinescu îi apără cu argumente proletarizante pe Eminescu și Bacovia, încearcă o legitimare estetică a artei totalitare, distingînd între „ideologia prin artă“ și „ideologia pur și simplu“ ș.a.m.d., iar cînd nimic nu mai merge, singurul element ce face diferența față de limbajul zelatorilor de serviciu rămîne stilul. Că stratagemele n-au înșelat pe nimeni o probează atît vigilența comisarilor ideologici, cît și jurnalele intime ale unor discipoli pentru care articolele „optimistului“ dădeau, cu toate concesiile lor, speranța că nu e totul pierdut. Strategiile ambiguității patentate de el vor deveni modele ale „deschiderii“ în anii hrușciovismului.’
Micawber ne impartaseste lecturile la ‘Ce am mai citit’. Una dintre ultimele carti recenzate este ‘Măcel în Georgia’ al scriitorului din Republica Moldova Dumitri Crudu. Eroii ‘sunt nişte tineri din Chişinău care se luptă de zor cu stăpânirea sovietică, într-un timp situat vag în ultimii ani de existenţă ai URSS’ ‘Dumitru Crudu scrie într-un stil incisiv şi sarcastic, care evidenţiază derizoriul în care cad marile idei la nivelul individului redus la condiţia de soldat în tranşeele unui război care devine din ce în ce mai mult o formă fără conţinut … Măcel în Georgia se citeşte cu interes (mai puţin, poate, pasajele ancorate prea adânc în problematica locală moldovenească) şi probează, în ciuda câtorva locuri comune, uşurinţa cu care scriitorul creează personaje bine individualizate. şi, nu în ultimul rând, cartea îţi lasă sentimentul reconfortant de a citi literatură în limba română fără ca prin aceasta ea să aparţină neapărat literaturii române.’
‘Singur pe banca’ Calauza a citit ‘Cartea Verde’ a lui Vargas Llosa: ‘Multe din cărțile lui Varga Llosa sunt despre Istorie, dar aceasta nu e povestită niciodată direct, ci poate fi doar intuită, adunând meticulos istorie a unui individ cu istorie a unui alt individ. Casa Verde e așadar despre colonizare și “civilizare” în Peru: spuneți-i cum vreți, un amestec de exploatare, religie, bani, progres, cruzime și suferință. Sigur, și despre speranțe, dragoste, întâmplare, dar perspectiva care predomină e una cinică.’
(Dan)
La Romanian Music Awards – Best Rock 2011 – concureaza trupa VUNK. 16 septembrie, pe Music Channel – spre exemplificare.
Joi 15 septembrie a avut loc lansarea volumului “Lumea de sub pod si zarva ei, “(la editura Hasefer) Despre acest eveniment si despre autorul volumului ne atentioneaza “Agentia de carte”. Prezintă: Alexandru Ecovoiu, Livius Ciocârlie si Amfitrion: Alexandru Marinescu – Directorul Editurii Hasefer.
Un site interesat si bogat, asupra caruia ne-a atras atentia Editura Herald este ComunicateMedia.ro. Si daca tot suntem pe subiect, Campania “Te asteptam in librarie” desfasurata de catre Editura Herald este una dintre cele mai vii si inteligente actiuni de promovare a lecturii din acest 2011!!!
Si pentru ca sunt o devoratoare a scrierilor Ioanei Parvulescu, iata un interviu al acesteia, aparut in Dilemateca.
La Timisoara, de unde tocmai m-am intors, va avea loc Festivalul PLAI, intre 16-19 septembrie 2011 si unde v-a canta si Idan Raichel Accoustic Project, trupa israeliana pe care o ascult de cativa ani si iata un exemplu exemplar :).
Articolul releva din pacate “o atitudine dizgratioasa” (elegant spus) la nivelul societatii romanesti, in muzica de calitate. <<Răzvan Martin, coordonator de programe pentru libertatea de exprimare în cadrul Agenţiei pentru Monitorizarea Presei (AMP), condamnă cu fermitate atitudinea formaţiei Swing En Vogue, acuzând ipocrizia cu care este afişat un discurs tolerant, în ciuda credinţelor discriminatorii. „Regăsim astfel de atitudini în rândul aşa-ziselor elite, care au un nivel de educaţie pretins înalt. În cazul lor, rasismul şi discriminarea sunt consolidate, mai dezvoltate decât cele ale oamenilor cu educaţie mai scăzută. Acolo întâlnim prejudecăţi, stereotipuri la nivel de comportament însă, în acest caz, aroganţa este direct proporţională cu ignoranţa. Din păcate, educaţia acestor jazz-işti nu a fost însoţită şi de asumarea unor valori care să aibă legătură cu societatea modernă, multiculturală. E o atitudine dizgraţioasă! În mod normal, nu te-ai aştepta la o astfel de reacţie din partea unor muzicieni, mai ales ţinând cont de istoria jazz-ului. Este cu atât mai grav că acest tip de discriminare este venită dintr-un mediu în care pretenţiile sunt înalte.>> Cititi cu atentie acest articol!!!
In perioada 16-30 septembrie 2011, expozitia “Trecut-au anii” – la Muzeul “Municipiului Bucuresti” va prezinta o intalnire a secolului 20 bucurestean cu Bucurestiul anului 2011, expozitie deschisa sub egida Asociatiei “Bucurestiul meu drag”, Agerpres si Muzeul “Municipiului Bucuresti”.
(Delia)
Contributori: Dan, Delia
