Cu putina intarziere remarc o cronica a Catalinei Miciu la volumul de tinerete al lui George Orwell ‘Fără un sfanț prin Paris și prin Londra’ aparut la Polirom: ‘Parisul în 1928 este un oraș murdar, în care restaurantele se deschid și se închid peste noapte, lumea mică și sărăcă a străzilor laturalnice trăiește în hoteluri insalubre (poveștile despre ploșnițele din fiecare pat sunt la ordinea zilei), restaurantele cu mâncare scumpă, dar nu neapărat de calitate, abundă de șobolani și mormane de gunoi. Nu e nimic glam în ceea ce prezintă Orwell despre Paris și tocmai asta face din relatările lui unele dintre cele mai faine pagini de jurnal ale anilor ăia. În plus, pentru că el doar pretinde că e din lumea asta, textul are tot felul de trimiteri literare, explicații de termeni și analize asupra lumii descrise.’
Despre ‘Jurnalul fantasmatic’ al lui Tudor Cretu aparut la Editura Paralela 45 scrie pentru LaPunkt Simona Constantinovici: ‘Nebunia scrisului, nebunia de a surprinde nervurile unei scriituri greu de îmblânzit, de a consemna tot, amalgamat, necenzurat, dadaistic, face din jurnal un spațiu sofisticat al proiecțiilor interioare, o navă de salvare cu profil indescriptibil. În fond, dacă sondăm straturile cărții sale de diaristică, paginile Jurnalului fantasmatic, observăm că avem a face, în modul cel mai clar cu putință, cu un inadaptat, căruia, nu de puține ori, din această pricină, îi tună și-i fulgeră. Un mare, uriaș singuratic. Un cioranian, atipic, prin excelență, pe care-l tulbură, la intrarea într-o librărie, o carte scrisă de Marino, Viața unui om singur, titlul acesta fără echivoc. Așa cum, de-a lungul lecturilor pe care le avem fiecare la activ, indiferent de modul în care ne raportăm la literatură, am tot întâlnit scriitori. Indivizi cuprinși de singurătate. E starea generică a celui care scrie. Solenoidul lui Mircea Cărtărescu ne prinde-n firele unei astfel de cumplite, răvășitoare singurătăți. Poate că e cea a scriitorului de cursă lungă, conștient de valoarea sa. Deși, la începutul jurnalului, Tudor Crețu se autocaracterizează astfel: ”(…), sunt sofisticat. Și nu mă tem de singurătate.” (p. 11)’
Adriana Gionea scrie la PostModern despre ‘Vegetariana’ de Han Kang, carte premiata cu Man Booker International Prize in 2016 si aparuta in traducere la Editura Art: ‘Romanul scris de Han Kang nu este light precum o salată de primăvară. Vegetariana este mai degrabă un festin literar consistent şi tulburător, oferind o varietate de interpretări, în care toate simbolurile asociate deciziilor alimentare – de la cele privind relaţia feminitate-corp şi libertatea de a fi unic la cele care trimit spre analiza psihologică legată de traume sau la relaţia simbolica de tip sevă-inspiraţie creatoare – sunt şi nu sunt explorate până la capăt. Han Kang lasă ambiguitatea cultivată de mulţi scriitori asiatici să ofere acea notă de originalitate cu tentă bizară, care te apropie de cauze, dar în acelaşi timp face imposibilă detectarea lor până la capăt.’
(Dan)
Alina Vîlcan i-a luat un interviu pe ZiarulMetropolis.ro scriitoarei Care Santos, după apariția în română a romanului ”Cel mai frumos loc din lume e chiar aici”. Iată ce spune despre misiunea de critic literar (Care Santos îmbină munca de scriitor cu cea de critic): ”În Spania, critica literară joacă un rol de orientare pentru cititori, ceea ce mie îmi ridică multe întrebări. Nu-mi dau seama dacă este cu adevărat necesară critica de acest fel, dacă este de ajuns, sau dacă nu ar trebui să-i acordăm mai multă importanță criticii, mai mult spațiu, mai multă credibilitate. Cu respect față de rolul meu de critic, mi-l asum de fiecare dată cu și mai multă responsabilitate. Adesea, mă simt ca și când aș fi trecut în cealaltă tabără, cea a inamicului. În orice caz, încerc să-mi practic critica responsabil și cu respect. Ca pe orice în viață, de altfel.”
Pe blogul Lumea lui Sim, am citit câteva impresii despre ”Trei săptămâni în Himalaya”, de Marius Chivu, o carte despre care am scris și eu de curând: ”Îmi place foarte mult modul în care autorul se raportează la călătorie. Există din loc în loc pasaje în carte care vorbesc despre experiența călătorului și modul în care aceste aventuri îl modelează ca om. Mi s-a părut că Marius Chivu știe să interiorizeze foarte bine aceste călătorii și să se bucure de ele din toate perspectivele. Nu călătorește ca un turist care doar vrea să bifeze încă o destinație pe hartă sau care vrea să-și pună o poză interesantă pe facebook. Este foarte atent și la oamenii pe care îi descoperă, la obiceiurile lor și la paradoxurile întâlnite, dar în același timp foarte atent la el, la cum se simte în acea călătorie și la cum se raportează la noua cultură.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Peisaj după isterie”, de Mircea Cărtărescu
-”Constellation”, de Adrien Bosc
-”Consilierul de încredere”, de David H. Maister, Charles H. Green, Robert M. Galford
-”Înalt este numele tău”, de Ioana Bradea
–Ce-am învățat despre literatură de pe Goodreads.com (IV): Despre traduceri
–Fragment în avanpremieră: ”Orașul închis”, de Viorica Răduță
–Fragment în avanpremieră: ”Pereți subțiri”, de Ana Maria Sandu
