”Și, deodată, cineva bate la ușă“ de Etgar Keret
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2018
Traducere din ebraică de Gheorghe Miletineanu
Volumul de povestiri scurte ”Și, deodată, cineva bate la ușă“ este captivant și tulburător, autorul său dovedindu-se a fi un observator subtil și relaxat al realității, căreia însă nu-i trece cu vederea latura întunecată.
Povestirile adunate în această carte se citesc ca niște glume un pic mai lungi, dar, odată lecturate, te pun pe gânduri ca și cum ai fi parcurs un roman întreg. După cum mărturisește chiar Etgar Keret într-un interviu pe care i l-am luat recent, împreună cu Jovi Ene, pentru blogul filme-carti.ro, ”o povestire începe mereu dintr-un moment de ambiguitate și confuzie. Motivația de a scrie constă în dorința de a împărtăși această complexitate cu cititorul, nu în soluționarea ei. Este ciudat, dar aceste momente de confuzie mă fac să mă simt norocos și mândru că sunt viu. Astfel de momente îmi dovedesc că aventura numită “viață” are mult mai multe straturi decât cele pe care le experimentăm în existența noastră cotidiană.”
Umorul și dramatismul se îmbină în chip armonios în proza originală a lui Keret, care reușește să ofere cititorului o perspectivă inedită asupra societății contemporane. Pe parcursul derulării unor întâmplări banale care iau adesea întorsături stranii, oameni aparent puternici își dezvăluie vulnerabilități neașteptate, iar personaje care par debusolate sau neinteresante sunt ajutate de împrejurări să își demonstreze nebănuita forță interioară. Cu totul remarcabilă este și abilitatea lui Etgar Keret de a manifesta o empatie uriașă față de indivizi pe care concomitent îi caricaturizează. Nimic nu este bătut în cuie în aceste povestiri în care condiția umană este întoarsă pe toate fețele…
Măiestria autorului în surprinderea complicațiilor, uneori de-a dreptul bulversante, ale vieții de zi cu zi și în prezentarea acestora într-o manieră ingenioasă și concisă, lăsându-i publicului posibilitatea de a reflecta pe marginea sensului întâmplărilor relatate, este greu de egalat. Deținerea unui peștișor de aur, de pildă, devine un pretext, excelent exploatat, pentru abordarea subtilă a unor provocări majore ale existenței umane – uneori, compania peștișorului poate fi mult mai importantă decât orice dorință pe care ar putea să o îndeplinească…
Un personaj din povestirea “Și, deodată, cineva bate la ușă” îi spune naratorului, care este scriitor: “Nu descărca peste noi realitatea aşa, ca pe-un camion cu gunoi. Pune-ţi imaginaţia la treabă, frate, inventează […]”. Însă Etgar Keret se încăpățânează să se inspire tocmai din realitatea imediată, căci cotidianul îi furnizează suficientă materie primă pentru povestirile pline de dinamism, dar și de miez, pe care ni le dăruiește.
