”Poate Estera”, de Katja Petrowskaja
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2016
Traducere din limba germană și note de Alexandru Al.Șahighian
Cartea de povestiri Poate Estera (Vielleicht Esther, 2014) este prima carte a scriitoarei KATJA PETROWSKAJA, tradusă fiind în peste douăzeci de limbi. Autoarea s-a născut în 1970 la Kiev. Studiază filologia la Tartu, în Estonia, apoi la New York, Stanford și Moscova, obținând titlul de doctor cu lucrarea sa despre poetul rus simbolist Vladislav Hodasevici. Din 1999 se stabilește la Berlin, ca jurnalistă, colaborând la mai multe publicații rusești și de limbă germană.
Poate Estera este o carte introspectivă, o cercetare a rădăcinilor familiei autoarei, familie care se pare că s-a aflat la congruența multor evenimente istorice. Prin acest demers, Katja Petrowskaja reușește să se regăsească căci de multe ori, fără nici o avertizare prealabilă, în lumea mea altfel veselă a pătruns sentimentul pierderii, plutind deasupra mea, întinzându-și aripile așa încât nu mai aveam aer și nici lumină îndeajuns din pricina unui deficit ce poate că nici nu exista în realitate. Este greu de determinat autenticitatea faptelor istorisite în carte, totuși indiferent de familia din care făceau parte personajele prezentate de către autoare au existat, durerea din acel moment, precum și cea transmisă de-a lungul generațiilor a existat. Așadar, cel puțin din acest punct de vedere, evenimentele sunt valide. Altfel, atât titlul cărții, cât și mărturisirea autoarei prezentată mai sus, oferă loc de interpretare.
Născută într-o familie evreiască din Ucraina, autoarea pornește în descoperirea orașului natal, a locurilor copilăriei, căci cea care o dată i-a fost țară ascunde acum povești nespuse. Din cauza războiului, familia ei se mută în Rusia, ceea ce duce la o ruptură de originile evreiești. Autoarea, îndrăgostită fiind de un german, învață germana, fratele ei ebraica, ceea ce i-a îndepărtat de familia sovietică, rusească și nereligioasă, rusa era mândra moștenire a tuturor celor care știau ce-I disperarea, văzând destinul țării lor.
În ciuda faptului că opera este prezentată chiar de autoare cu subtitlul Povestiri, consider că opera are structura unui roman, existând o conexiune puternică între capitole, personajele prezente pe parcursul povestirilor realizând punți de conexiune între aceste povestiri. Personajele din familia Katjei parcă vin dintr-un univers imposibil: un frate al bunicului, al cărui atentat împotriva unui ambasador german a declanșat, poate, cel de-al Doilea Război Mondial; un bunic prizonier de război reapărut cu patruzeci și unu de ani mai târziu; o străbunică care se numea, poate, Estera, și care, aflată la Kiev în 1941, a luat ea singură drumul râpii Babii Iar, unde trupele SS i-au ucis pe toți locuitorii evrei din oraș. Se dovedește că familia Katjei a fost una importantă, cu rol semnificativ în istorie, fiecare poveste creionându-se prin ochii Katjei și a documentelor sau fotografiilor care atestă acei oameni sau evenimente. Însă, ceea ce face cu adevărat specială această carte este talentul scriitoarei de a crea conexiuni și de a profita de orice element îi apare în față:
Apoi am căutat cu-adevărat pe Google: Bombardier era una din cele mai mari firme constructoare de trenuri și avioane din lume, și-acest Bombardier, care acum ne hotărăște drumul, își începuse de curând campania publicitară Bombardier Your City. Rapid și sigur. Iar acum călătoream cu expresul Warszawa de la Berlin în Polonia, cu binecuvântarea Bombardierului și înconjurați de perdele și șervețele, însemnele sale pe care scrie WARS – o prescurtare la fel de demodată și apusă ca Star Wars și alte războaie din viitor.
În ansamblul ei, cartea redă pacea sufletească supraviețuitorilor unui război și a unor crime ce au distrus destine nenumărate. În ciuda faptului că pe alocuri cartea preia un iz de investigație, dovezile oficiale prezentate de către autoare nu intervin și nu perturbă cu nimic caracterul literar al operei: ceea ce a început ca o căutare a rădăcinilor se concretizează într-o mărturisire și o vindecare a rănilor unui individ, a unei familiei, a unui neam. Lectura este o combinație interesantă între amintiri cu iz de război și importanța familiei și a originilor în găsirea stării de bine și de echilibru a oricărui individ.
