„Femeia cu șapte pălării”, de Otilia Țigănaș
Editura pentru Artă și Literatură, București, 2025
Stau pe litoralul grecesc și mă încearcă o plictiseală acută. Bag mâna în rucsac și găsesc cartea pe care mi-am ales-o: “Femeia cu șapte pălării” de Otilia Țigănaș, un bestseller al lunii august la Editura pentru Artă și Literatură. Nu am multe așteptări, doar o vagă senzație că voi petrece un timp minunat alături de această autoare de care n-am mai auzit mare lucru.
E soarele de mult timp sus, iar eu am uitat de noțiunea timpului în compania acestui volum de proză scurtă la care am râs din tot sufletul. Otilia Țigănaș, unicul medic de familie din comuna Hășmaș, județul Arad, pune pe hârtie o serie de povestiri de mai mare dragul. De la istoria proprie a venirii sale în Hășmaș și până la povestirea scriitorului Servațius Vasile Leonard, penalizat de organe pentru că scrie în pijama și fără grafic de muncă, fiecare povestioară ne poartă prin desișurile picanteriilor noastre umane.
De fapt, dacă stau să mă gândesc, întreaga carte este un soi de pamflet asupra situației noastre tot mai ciudate. Personajele Otiliei Țigănaș sunt desprinse din lumea noastră tot mai strâmbă: funcționari mărunți sau femei nefericite, corupți și coruptibili, fericiți și nefericiți. Dar ce le unește pe toate este senzația cititorului că le-a mai văzut undeva, în rutina zilelor care trec.
Ce mi-a plăcut la acest volum este fluiditatea narațiunii. Nu simți că timpul se blochează în timpul lecturii. În plus, lipsa pretențiilor exagerate din partea autoarei a făcut ca narațiunea să fie organică, apropiată cititorului. De fapt, anume această caracteristică m-a dus cu gândul la faptul că literatura poate fi așa: vie, simplă, dar perfectă pentru a medita asupra goanei numite viață. Toate aceste pastile narative m-au dus cu gândul la Ilf și Petrov, la senzația că literatura de umor poate ieși din amorțire și poate deveni din nou actuală. Altminteri, nu știu cum altfel ne-am putea refugia din calea realității noastre tot mai disperate.
Otilia Țigănaș reușește să ne pună în fața unei oglinzi strâmbe și să ne arate cât de stupizi putem să fim, cât de ridicoli avem tendința să devenim din dorința de a impresiona, de a ne da mari în fața altora. Stilistica sa voit sarcastică reușește să sublinieze, în fraze simple, unele mesaje necesare: rămâi om indiferent de orice, unele alegeri pot costa, fii gata să te alegi pe tine.
Sunt ferm convinsă că acest volum merită atenția publicului. Este o carte pe care o poți citi cu ușurință, dar care te pune în fața unor meditații nepretențioase, vii și necesare chiar. Mai ales acum, când lumea pare să devină un soi de circ ambulant cu clovni deghizați în oameni importanți.
“Femeia cu șapte pălării” este o carte cu și despre nevoia de a nu ne lua prea în serios și o aducere aminte despre efemeritatea vieții, în fața căreia nu suntem altceva decât marionete. Dacă vreți o experiență literară inedită, ieșită din tiparele habotniciei, dați-i o șansă. O să-mi mulțumiți după.
