„O fată pe nume Willow”, de Sabine Bohlmann
Ilustrații: Simona Ceccarelli
Editura: Pandora Publishing, București, 2023
Traducere: Iulian Bocai
Există cărți pentru copii care spun pur și simplu o poveste plină de aventură și altele care, pe lângă aventură, încearcă să transmită o anumită stare și să impună un set de valori. Bestseller Spiegel – „O fată pe nume Willow” – primul volum al seriei scrise de Sabine Bohlmann, aparține acestei a doua categorii. Este o poveste despre magie și mister, dar și despre prietenie, responsabilitate și relația profundă dintre oameni și natură.
Personajul principal, Willow, se mută împreună cu tatăl ei într-o casă moștenită de la mătușa Alwina. Odată cu casa, fata primește însă și o pădure – un loc care pare să ascundă mai multe secrete decât ar fi bănuit la început. Curând, Willow descoperă că această moștenire nu este doar una materială. Mătușa ei fusese vrăjitoare, iar puterile acesteia par să se fi transferat acum către ea (ca într-un proces de investitură eroică pe care l-am mai întâlnit și la Harap-Alb).
De aici începe o aventură care îmbină atmosfera de basm cu teme foarte actuale. Willow trebuie să înțeleagă ce înseamnă această moștenire și ce responsabilități vin odată cu ea. Magia pe care o descoperă nu este una spectaculoasă în sensul clasic al literaturii fantasy, este mai degrabă o magie a naturii – o formă de armonizare cu lumea din jur.
Pădurea devine astfel un element central al poveștii, aproape un personaj care trebuie apărat de Vultur și Hermelină și de toate provocările lumii noi. Animalele, copacii și echilibrul natural al locului sunt prezentate ca parte dintr-un univers fragil, care trebuie protejat de urbanizarea excesivă și de antropocen. În acest sens, cartea transmite și un mesaj discret despre importanța naturii și despre responsabilitatea pe care o avem față de mediul înconjurător.
Un alt element important al cărții este tema prieteniei. Pe parcursul poveștii, Willow descoperă că nu este singura care are un rol special în protejarea pădurii (pădurea adăpostește o casă a vrăjitoarelor și o serie de alebrije (însoțitori spirituali) – animale protectoare asemănătoare cu cele din pelicula Coco – o vulpe, o bufniță, o țestoasă și o veveriță). Apar și alte fete cu puteri magice (Valentina, Gretchen și Lotti care vor completa acest set de puteri asociate cu elementele primordiale care alcătuiesc natura și materia – vânt, apă, pământ și foc – toate moștenitoare de drept a acestor puteri prin transfer pe linie maternă), iar împreună formează un mic grup care trebuie să învețe să colaboreze și să își pună în comun abilitățile. Relațiile dintre personaje sunt construite simplu și credibil, iar dinamica prieteniei devine una dintre forțele care împing povestea mai departe.
Din acest punct de vedere, „O fată pe nume Willow” se înscrie într-o tradiție mai largă a literaturii pentru copii. Unele elemente amintesc de „Matilda” de Roald Dahl, unde un copil descoperă că are puteri speciale și trebuie să învețe să le folosească. În alte privințe, atmosfera caldă și apropierea de natură pot trimite cu gândul la „Anne de la Green Gables” de L. M. Montgomery, unde mediul natural devine un spațiu al formării personale. De asemenea, relația dintre copil și pădure evocă universul din „Ronja, fiica tâlharului” de Astrid Lindgren, o altă poveste în care natura este un loc al libertății și al descoperirii de sine.
Stilul lui Sabine Bohlmann este cald și accesibil. Autoarea reușește să creeze o atmosferă liniștită, uneori aproape poetică, în care magia apare firesc, fără să domine complet povestea. Capitole scurte și ritmul alert fac ca lectura să fie ușor de urmărit pentru cititorii tineri. Desigur, pentru cititorii mai mari, povestea poate părea uneori previzibilă, iar elementele fantastice nu sunt foarte elaborate. Dar acesta nu pare să fie scopul cărții. „O fată pe nume Willow” nu mizează pe spectaculos, ea dezvoltă o atmosferă caldă și ideea că magia poate exista în lucrurile simple – în prietenie, în natură și în felul în care învățăm să ne descoperim propriile resurse.
În fond, aceasta este una dintre ideile centrale ale poveștii: magia adevărată nu se află doar în vrăji sau puteri speciale, ci în felul în care oamenii învață să aibă grijă unii de alții și de lumea în care trăiesc. Este, din acest punct de vedere, o lectură potrivită pentru copiii și pentru părinții care caută povești care să îmbine aventura cu un mesaj discret despre empatie și responsabilitate.
