”Păcatul originar. O autobiografie”, de Anthony Quinn
Editura Nemira, Colecția Yorick.ro, București, 2019
Traducere: Monica Andronescu
Uneori poți și trebuie să fii obiectiv. Alteori nu ai cum. Iată, și eu acum… fac parte din a doua categorie. Căci nu pot să nu-mi amintesc de maestrul Valentin Nicolau, care mi-a fost pentru scurtă vreme profesor la UNATC, la Teatrologie. Nu am cum să nu-mi amintesc bucuria întâlnirii cu unul din marii intelectuali, dramaturgi și animatori ai vieții culturale și literare din România de după 1990. Cu un adevărat fler și talent într-ale managementului de carte, cu un uimitor simț al umorului (de bun simț!), cu o filosofie de viață aparte, care transpare și în scrierile sale multi-premiate. A, da, mai e ceva pentru care îl admir, îl prețuiesc și îl țin aproape de suflet – Editura Nemira și colecția Yorick.ro (dar și fosta revista teatrală online Yorick). Sunt proiecte care au luat naștere datorită lui, datorită iubirii sale de frumos și dorinței de a duce arta și teatrul în cât mai multe case din România. Și iată că după dispariția sa fizică, munca neobosită a lui Valentin Nicolau este dusă mai departe de fiica sa, Ana Nicolau care depune aceeași pasiune și cu multă iubire și considerație față de cititori, continuă editările excepționale din cadrul Editurii Nemira.
Un alt motiv pentru care nu pot fi întru totul obiectiv este Monica Andronescu, coordonatorul colecției Yorick.ro și, asemenea lui Valentin Nicolau, unul din oamenii care au contribuit din plin la formarea mea ca om de cultură, de teatru, ca jurnalist. Totodată, domnia sa este și traducătorul câtorva din titlurile de referință ale colecției pe care le coordonează în cadrul Editurii Nemira. Unul din acestea a devenit și subiectul actualei mele recenzii. Este vorba despre volumul Păcatul originar. O autobiografie, semnat de Anthony Quinn. Și cine altcineva putea să facă o traducere mai fidelă, mai frumoasă, mai corectă a unei asemenea cărți dacă nu tot un om din lumea artelor spectacolului. Căci cartea scrisă de actorul cunoscut tuturor din magistralul rol al lui Zorba Grecul este o confesiune profundă și mai mult decât specială, asezonată cu nenumărate discuții și trimiteri la personalități din lumea filmului american și european, cu mențiuni ale nenumăratelor filme ale căror protagonist a și fost. Iată, deci, că avem în față nu doar o autobiografie memorabilă, ci și o cronică a unor vremuri oarecum apuse ale cinematografiei hollywoodiene și nu numai.
În cazul de față nu vorbim deloc despre o carte biografică à la carte. Nicidecum. Citind volumul semnat de Quinn, am avut impresia că mă detașez ușor și rapid de figura bine-cunoscută a autorului. Parcă mă îndepărtam încetul cu încetul de acea față aspră a lui Zampanó și intram într-o lume mai mult sau mai puțin fictivă, înconjurat parcă de personajele filmelor lui Almodovar amestecate cu cele ale lui Fellini. Imagini precum cele descrise de mama lui Anthony Quinn, în care ea însăși caută cu disperare un acoperiș deasupra capului în Mexic, pentru a oferi siguranța zilei de mâine celor doi copii, va rămâne mult timp „agățată” de mintea mea și sufletul meu. Și parcă totul face parte dintr-un scenariu de film, dintr-o piesă de teatru, dintr-un spectacol incredibil. Poate tocmai de aceea mi-a fost greu să rămân ancorat în realitate. Sau poate că măiestria și talentul scriitoricesc ale artistului mexicano-american (care se alătură de minune talentului actoricesc al acestuia) mi-au permis să văd Păcatul originar ca fiind un adevărat roman, demn de a sta alături de cele mai mari titluri ale literaturii universale.
Mi-am pus deseori întrebarea pe parcursul celor aproape 500 de pagini ale volumului dacă iubirea e un păcat sau o virtute, dacă el, Anthony omul, a avut parte cu adevărat de iubire. Însă vorbim de un tip de carte care trebuie să fie citită cu atenție și dedicare totală până la ultimul cuvânt. Căci cheia se afla la final. Și poate nu degeaba se încheie autobiografia lui Anthony Quinn cu un cuvânt mare, atât din punct de vedere metaforic, cât și grafic: IU-BI-RE!
Așadar, nu pot decât să vă ofer acest dar minunat și neprețuit pe care l-am primit și eu de la Editura Nemira și pe care ar trebui să-l acceptăm fiecare din noi, mai ales în această perioadă zbuciumată – darul iubirii necondiționate și, așa cum spune și Anthony Quinn spre finalul cărții sale, să ne bucurăm și să înțelegem că „un om pe care miracolul unei noi zile îl poate face să se așeze în genunchi n-are cum să fie atât de rău”. Mulțumesc, Monica Andronescu! Mulțumesc, Ana Nicolau! Mulțumesc, Anthony Quinn! Și mulțumim, Valentin Nicolau!
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Surse foto: www.dcnews.ro, www.nemira.ro, www.wikipedia.com)
