„Masonerie ocultă şi iniţiere hermetică”, de Jean Marie Ragon
Editura Herald, Bucureşti, Colecţia Esoterica, 2011
Traducere din limba franceză Gabriel Avram
Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Herald.
Ne aflăm în faţa unei lucrări publicate în anul 1853, la Editions Dantu din Paris, de către un pionier al cărţilor despre masonerie, un participant activ la această mişcare esoterică, fiind cu atât mai interesantă şi mai bine documentată cu cât autorul a fost un mason convins, iar informaţiile pe care le descrie sunt din interior. Jean-Marie Ragon de Bettingnies (1781-1862) a fost iniţiat în masonerie, după cum aflăm în nota introductivă la cartea publicată la editura Herald, în 1804 la Bruges, devenind membru al Marelui Orient al Franţei, al Ritului Misraim şi al Ordinului Templului, pentru ca ulterior să înfiinţeze loja pariziană Les Vrais Amis (loja Trinosofilor).
A publicat un număr important de lucrări care explica principiile masoneriei contemporane, printre care Orthodoxie Maçonnique: suivie de la Maçonnerie oculte et de L’initiation hermétique, o carte de aproximativ 700 de pagini, destul de complicată pentru cei care doreau să afle amănunte generale asupra mişcării masonice. În acest scop, el tipăreşte la Paris lucrarea despre care discutăm în prezentarea noastră, justificându-şi opţiunea cu următoarele cuvinte: „Întrucât unele persoane străine de Masonerie, dar care se ocupă de ştiinţele oculte şi în principal de magnetism şi de magism, au dorit să aibă doar această parte din Ortodoxia masonică, am întocmit acest volum separat, sub titlul de Masonerie ocultă. Am adăugat aici diferite note interpretative asupra planetelor, precum şi asupra geniilor, îngerilor păzitori şi spiritelor…”
După cum reiese şi din titlul cărţii, aceasta este alcătuită din două mari părţi: Masonerie ocultă şi Iniţiere hermetică (sau, altfel spus, masonerie filosofică). Masoneria ocultă nu este neapărat un capitol special pentru cei specializaţi în mistere şi în ştiinţele oculte, ci poate fi un punct de plecare pentru cei interesaţi de aceste subiecte, cât şi pentru publicul larg. Astfel, din punct de vedere istoric, descoperim că învăţătorii primordiali urmăreau, la începuturile ocultismului (care se pare că aveau ca punct de plecare Egiptul, lucru care s-a menţinut şi permanentizat până în zilele noastre), două scopuri principale: primul a fost de a-l scoate pe om din starea de barbarie pentru l-a civiliza şi instrui, pentru a-l aduce în starea primordială a naturii sale; al doilea a fost de a căuta modalităţile prin care să se readucă materia la starea ei primordială, starea ei actuală fiind considerată decăzută.
O analiză interesantă oferită de Jean Marie Ragon este cea a diferenţei dintre doctrina filosofică şi cea masonică, respectiv dintre obiectul cunoştintelor unui filosof şi unui mason: „Ştiinţa perfectă a filosofului este destul de asemănătoare cu cea a masonului; trebuie ca filosoful să cunoască adevărata origine a naturii, înainte de a-şi începe opera; la fel, masonul trebuie să cunoască la modul real germenele care zace în sufletul omului, înainte de a se iniţia ca frate. (…) Obiectul de studiu al masonilor stă în cunoaşterea artei de a perfecţiona ceea ce natura a lăsat imperfect în cadrul speciei umane şi de a descoperi comoara adevăratei morale. Obiectul de cercetare al filosofilor este, la fel, cunoaşterea artei de a perfecţiona ceea ce natura a lăsat imperfect în domeniul metalelor şi de a ajunge la preţioasa comoară a pietrei filosofale.”
Urmează capitole interesante care se preocupă de principiile masoneriei şi de teoriile acestei ştiinţe oculte. În primul rând, se discută pe larg despre puterea numerelor în opinia lui Pitagora, cu consideraţii inedite despre triunghi („reprezentarea lui Dumnezeu”), despre numerele de la 1 la 10, cu explicaţii despre fiecare dintre acestea şi ceea ce reprezintă. Principiile filosofice din Antichitate, baza învăţământului secret al Marilor mistere, sunt reproduse în carte aşa cum au fost discutate în Evul mediu de trei autori renumiţi în ştiinţele secrete: filosofia ocultă a lui Agrippa (1486-1536-„Există trei lumi: a elementarelor, lumea cerească şi cea intelectuală”), principiile filosofiei raţionale a lui Cardano (1501-1576-„Există o materie primordială în toate lucrurile. Această materie subzistă şi atunci când forma actuală a corpului se distruge, căci nimic nu se pierde”) şi sistemul filosofic şi medical al lui Paracelsus (1493-1541).
Pentru pasionaţii ştiinţelor oculte, un capitol interesant este cel „despre magnetism”: „Mesmer a descoperit acest agent esenţial în 1772, proclamând existenţa unui fluid universal, capabil să se degaje, să se transmită şi să devină un mijloc de vindecare pentru o mulţime de maladii diverse; l-a denumit Magnetism, din cauza analogiei sale cu magnetul.” Autorul consideră că cine a reuşit să pătrundă ştiinţa magnetismului a păşit pe calea care-i oferă un viitor luminos spre lumea adevărului şi a luminii şi ne face, de asemenea, o previziune pentru anii ulteriori (care, din perspectiva prezentului, putem spune că nu s-a împlinit, cel puţin deocamdată): aceea că magnetismul este o artă care va fi în curând practicată în mod general.
În partea a doua a cărţii – Masonerie filosofală sau iniţiere hermetică, este făcută, pe baze mai mult teoretice, o analiză a masoneriei hermetice, în special pentru masonii ajunşi la înaltul grad de maestru: această formă de masonerie se sprijină pe trei coloane, Credinţa – care trebuie să devanseze munca, Speranţa – care însoţeşte munca şi Caritatea – care urmează succesului muncii depuse. De asemenea, este analizat din toate punctele de vedere mitul lui Hermes (cu variantele sale proprii Osiris, Isis, Horus sau Mercur), despre care se spune că era păstrătorul secretelor egiptene privind transformarea metalelor în aur: „Ingeniosul şi prudentul Hermes a avut deci motive să ascundă arta de a fabrica aur sub aceleaşi văluri şi obscurităţi hieroglifice, de care se folosea pentru a-i ascunde poporului profan partea din filosofia ce vorbea despre Dumnezeu, îngeri şi univers”.
În acest sens, se ajunge la explicarea pe larg a alchimiei (chimie transcendentă) sau aşa-numitei filosofii hermetice, care se ocupa din Evul mediu cu studiul naturii, al transformărilor sale, al puterii regeneratoare şi al observaţiilor asupra acestora: „Filosofii au învăţat să cunoască fiecare lucru prin cauza sa şi să distingă părţile accidentale de cele naturale. Alchimia este o ştiinţă al cărei rezultat ţine de miracol în sine şi în efectele pe care le produce.”
Având în vedere hula care a fost atrasă de studiul acestor ştiinţe oculte, de studiul şi pasiunea pentru alchimie sau pentru masonerie, de închiderea unor şcoli sau de interzicerea altora, care aveau drept obiect tocmai ocultismul, Jean Marie Ragon le porunceşte contemporanilor, dar şi urmaşilor săi, în finalul cărţii, următoarele: „Masoni luminaţi şi studioşi, vă conjur să mergeţi pe urmele sale (este vorba de Fourier), să renunţaţi la masoneria de faţadă, să vă îndreptaţi mintea către cercetări savante, să meditaţi la ştiinţa anticilor, să vă instruiţi pentru a-i lumina pe fraţii voştri, iar studiul serios al ştiinţelor folositoare să devină scopul şedinţelor voastre, ridicaţi vălul de pe anticele mistere şi fiţi glorioşii lor interpreţi! Am îndrăznit să vă arăt calea: deveniţi iniţiaţi!”
O carte pe care o recomand tuturor celor care doresc să cunoască, din interior, amănunte despre principiile masoneriei şi detalii interesante despre istoria şi evoluţia filosofiei acestei mişcări de idei.
1 comment