„Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării”, de Elif Shafak
Editura Polirom, Colecția Eseuri și confesiuni, Iași, 2020
Traducere de Adina Avramescu
“Să nu vă fie teamă de complexitate. Temeți-vă doar de cei care promit o scurtătură ușoară către simplitate.” Astfel ne sfătuiește Elif Shafak în această carte care oferă cititorilor o pledoarie viguroasă pentru luciditate în fața amenințărilor cu care se confruntă societatea contemporană.
Este un îndemn pe cât de tranșant, pe atât de util. Soluții simple la probleme grave promit cel mai adesea fanaticii, demagogii ori dictatorii. Promisiunile lor le aduc adepți, dar nu se concretizează în ameliorări palpabile, căci lumea se confruntă cu provocări extrem de complicate, iar realitatea în care trăim este foarte bogată în nuanțe de care nu se poate face abstracție când se caută drumul către o societate mai bună.
De altfel, un punct de plecare adecvat pentru a găsi rezolvări la probleme globale îl reprezintă înțelegerea complexității identității oamenilor. Elif Shafak reliefează multiplele apartenențe ale acestora, conferite nu neapărat de numărul de ștampile de pe pașaport, ci de întâlniri culturale ori de povești de familie. Tocmai aceste apartenențe multiple favorizează găsirea unui teren comun pentru comunicarea dintre oameni, atenuând diferențele care ar exista între ei dacă fiecare ar avea o identitate unică. Autoarea cărții – care s-a născut în Franța, a crescut în Turcia, a trăit în tinerețe în Spania și în Statele Unite ale Americii, iar în prezent este cetățeană a Marii Britanii – nu poate furniza un răspuns simplu la banala întrebare “de unde ești?” Ea nu vine dintr-un singur loc, ci “din mai multe orașe și culturi, multiple și diverse, dar și din ruinele și reminiscențele lor, din amintiri și din uitări, din povești și din tăceri.” Identitatea nu este statică, ci mai degrabă fluidă, așa că scrierea unui singur cuvânt într-o căsuță dintr-un chestionar constituie o abordare inadecvată a acestui subiect. Oamenii nu pot fi reduși la o singură trăsătură care să îi definească pe deplin…
Totuși, se ivesc din când în când momente când până și viitorul omenirii pare ușor de anticipat. Pare, dar nu este. Cu trei decenii în urmă, Francis Fukuyama proclama sfârșitul istoriei prin universalizarea democrației liberale și se temea că ne vom cam plictisi dezbătând la nesfârșit probleme strict tehnice întrucât ne vor lipsi curajul, imaginația și idealismul pe care le presupuneau confruntările de natură ideologică. Credibilă în contextul lansării sale, căci Zidul Berlinului avea să se prăbușească peste doar câteva luni, teza lui Fukuyama s-a dovedit a fi doar încă o iluzie. Abordând subiectul acelor viziuni excesiv de optimiste, cărora istoria nu le-a dat dreptate, ba chiar le-a spulberat, Elif Shafak subliniază că acestea reflectau convingerea eronată că bătăliile importante pentru triumful deplin al democrației fuseseră deja castigate. Nu doar eșecul comunismului a dat unora speranța falsă că istoria merge în direcția cea bună cu pași repezi, ci și dezvoltarea accelerată a tehnologiilor digitale, care urma să faciliteze circulația liberă a informațiilor și ideilor, astfel încât tot mai mulți oameni să poată adopta decizii adecvate din perspectivă politică, socială sau economică. Din nefericire, social media, dincolo de meritele incontestabile, și-a arătat destul de repede și fața întunecată, contribuind și la propagarea unui discurs al urii și al dezbinării. Tehnologia modernă sprijină promovarea libertății și a democrației, dar și a totalitarismelor și extremismelor de toate soiurile.
În acest context complicat, oamenii tind să se simtă tot mai dezorientați, copleșiți de volumul mare de informații contradictorii, greu de procesat și care nu generează automat un plus de cunoaștere. Elif Shafak relevă amenințarea majoră reprezentată de polarizarea intensă a societăților, care subminează funcționarea lor democratică. Escaladarea antagonismului conduce la pierderea respectului pentru pluralism, ajungându-se în situația periculoasă în care oricine gândește altfel să fie perceput ca trădător. Autoarea consideră însă că “dispunem de toate instrumentele necesare pentru a construi societățile noastre în forme noi, pentru a ne reforma modul de gândire, pentru a pune capăt inegalităților și discriminărilor” și identifică empatia, umanismul și înțelepciunea ca ingrediente esențiale ale unui nou început. Cititorului nu i se oferă vreo soluție miraculoasă pentru îmbunătățirea lumii în care trăim, ci o manieră echilibrată și rațională de a aborda provocările prezentului.
O carte cu care îndrăznesc să afirm că volumul “Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării” are multe în comun este “Cum să lecuiești un fanatic” de Amos Oz. Nu doar modul de formulare a titlului este similar, ci și respingerea fermă a extremismului și prețuirea compromisului înțelept. Elif Shafak ne spune că democrația “însemnă înainte de toate compromis și negociere”, în timp ce Amos Oz cred cu tărie în valențele compromisului, în pofida reputației proaste a acestui cuvânt: “Opusul compromisului nu este integritatea, opusul compromisului nu este idealismul, opusul compromisului nu este hotârărea sau devotamentul. Opusul compromisului este fanatismul și moartea.”
Doi mari prozatori au simțit impulsul de a oferi publicului reflecțiile și convingerile lor despre mersul lumii prin intermediul unor eseuri captivante, care completează în mod fericit romanele lor cu totul speciale. Într-o societate dominată de confuzii și convulsii, ar fi minunat dacă vocile lor lucide ar fi ascultate de cât mai mulți oameni.
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Sursă fotografii: Polirom.ro, The Guardian)
