„Ultimul dintre oamenii președintelui”, de Bob Woodward
Editura Litera, Colecția Kronika, București, 2019
„Alex Butterfield nu a fost un asistent prezidențial tipic. Majoritatea asistenților își primesc postul ca recompensă pentru serviciile aduse candidatului care a câștigat alegerile. Butterfield a intrat la Casa Albă ca un outsider, a petrecut patru ani acolo ca un om de-al casei, și a plecat ca un outsider, cu dosarele după el. Prin urmare, povestea, ca și cea mai mare parte a istoriei, nu se sfârșește aici.„
După un astfel de prolog, nu știu dacă aș fi putut să-mi astâmpăr curiozitatea de cititor și să nu „devorez” această nouă anchetă jurnalistică, semnată de Bob Woodward, jurnalist de investigație la periodicul The Washington Post încă din 1971. Woodward a mers pe un veritabil teren minat cu cartea „Ultimul dintre oamenii președintelui”, deoarece a aruncat lumină asupra celui mai mare scandal politic din Statele Unite ale Americii: Afacerea Watergate.
Pentru cei care poate nu au auzit de acest conflict care a zguduit din temelie una dintre instituțiile democratice veritabile ale marii puteri americane, și anume credibilitatea Președintelui, Afacerea Watergate este denumirea atribuită unui scandal în administrația Casei Albe și unui succes mediatic, din anii 1970, care a dus la o criză politică majoră, culminând cu demisia președintelui Statelor Unite, Richard Nixon. Din start, este cazul să menționăm că ancheta reporterilor Bob Woodward și Carl Bernstein a fost răsplătită cu premiul Pulitzer, merit de la sine înțeles în raport cu munca enormă și riscul asumat.
Revenind la esența Afacerii Watergate, aceasta a reprezentat dezvăluirea terifiantă a faptului că întreaga Casă Albă era înțesată cu un sistem de interceptare a tuturor discuțiilor, mecanism care se declanșa de la voce și înregistra permanent. În pânzele acestei afaceri dubioase au fost vizați oameni de stat naționali și internaționali, figuri politice de amplitudine. Dar cel mai înspăimântător, pentru cetățenii americani, a fost faptul că acest sistem fusese integrat și monitorizat direct de Președintele Americii, Richard Nixon.
Cum se face, însă, că aceste lucruri au ieșit la iveală? Răspunsul la această întrebare apare după ce închei lectura acestei anchete de impact, semnate de Woodward. În centrul acțiunii se află Alex Butterfield, militar în aviația americană, care a renunțat la strălucitoarea sa carieră de dragul funcției de adjunct al secretarului Președintelui. Dar ce îl leagă pe Nixon și acest funcționar? O anumită doză de încredere, pe care Butterfield o consideră aproape siderală, dar care la final devine un cal troian.
„Ultimul dintre oamenii președintelui” este istoria unor compromisuri și acțiuni politice subversive, care au aruncat într-o lumină nefastă integritatea și corectitudinea celui care conducea una dintre forțele militare și democratice mondiale. Un președinte care își înregistra absolut toate discuțiile, în aproape toate colțurile Casei Albe? O monstruozitate inimaginabilă pentru o țară în care se vocifera nevoia de libertate, siguranță și intimitate.
Impactul acestui scandal a scuturat din temelii viziunea generală a societății americane, atât asupra funcției președintelui, cât și asupra repercusiunilor pe care le-a avut atitudinea acestuia asupra evenimentelor din Vietnam. Apropo, în acest sens, cartea lui Woodward debordează de amănunte, copii de acte și mărturii cu privire la politica militară și strategică a lui Nixon în această direcție.
În linii mari, cel mai relevant pilon al acestei narațiuni este evident figura incertă a lui Richard Nixon. Cine a fost acesta? Un frustrat care a pus mâinile pe putere? Un strateg care a încercat să manipuleze opinia poporului asupra războiului? Un om care își reținea pornirile aproape obsesiv-maniacale? Răspunsul la aceste întrebări și la multe altele vine doar când traversezi cu brio întreaga narațiune.
Țin să menționez că lectura este destul de încărcată din punct de vedere al detaliilor, fii sigur că vei pune mâna pe creion și foi pentru notițe, iar pe final cu siguranță vei simți nevoia să mai studiezi subiectul. Până la urmă anume acesta este motivul lecturilor, nu?
