„Perna cu fluturi”, de Doina Popescu și Daniela Ulieriu
Editura Paralela 45, Pitești, 2020
Mă conving, în repetate rânduri, cât de flexibilă, de ademenitoare și de consecventă e literatura română contemporană. Clădită pe soclul unor idei demult propășite în mentalul nostru colectiv, aceasta încearcă din răsputeri să ne scoată din găoace și să ne arate cât de fragilă și de preconcepută poate fi viziunea noastră asupra vieții și existenței. Felul în care plonjăm în propriile noastre iluzii, maniera în care ne aventurăm pe terenul accidentat al sentimentalismului – toate la un loc ne creionează, ne definesc natura. Suntem ceea ce facem și facem ceea ce ne reprezintă. Acesta ar fi motto-ul care ar defini pe larg povestea celor două eroine, Anne și Claudia, din romanul „Perna cu fluturi” de Doina Popescu și Daniela Ulieriu.
Anne și Claudia sunt două femei trecute de perioada agitată a primei tinereți. Sunt două femei de litere, jurnaliste de vocație, carieriste convinse, dar cărora le lipsește certitudinea raporturilor amoroase. Una vine din Franța, alta din București. Una e rodul unei iubiri sincere, mature, alta – a unui viol rușinos (aici trebuie să citez un pasaj care m-a șocat: „Mama! Goală, violată în mod repetat, zăcând în semiinconștiență…). Una crește cu o mamă iubitoare și omniprezentă, alta se alină cu amintirea figurii materne, sub protectoratul unei mătuși care vrea cu tot dinadinsul să păstreze o părticică din normalitatea unei familii dezbinate. Ce le-ar uni pe aceste două femei? Nevoia de afirmare? Dorința de a crea acel echilibru lăuntric la care râvnim de-a lungul unei vieți? Un secret de foarte mult timp ascuns le unește, le conectează într-o legătură inseparabilă. Vă las pe voi să aflați din lectura volumului care este acesta.
O să mă opresc, în această cronică, asupra construcției experimentale a romanului, deoarece mi se pare a fi cea mai vocală caracteristică a acestuia. Formula sa pare să fie următoarea: se iau două scriitoare talentate, Doina Popescu și Daniela Ulieriu, ambele cu un background de invidiat în lumea literelor și a mass-mediei, se construiește o istorie care să țină ritmicitatea, captând atenția cititorului, se adaugă nițel mister și un fundament teoretic, din belșug. Romanul „Perna cu fluturi” este de departe unul dintre cele mai documentate și minuțios construite cărți pe care le-am citit. În primul rând, descrierile sunt de ordinul celor care impun focalizarea atenției cititorului asupra fiecărui rând. Este imposibil să nu te concentrezi când încerci să urmărești cele două fire narative. În al doilea rând, tandemul scriitoarelor a mers absolut organic, dând celor două personaje caracteristici bine reliefate.
Anne este o fire care se caută pe sine, ducând povara relațiilor amoroase, încercând să mizeze pe necesitatea de a găsi un drum prin viață. Claudia e un copil lipsit de dragoste, privat de tot ce înseamnă atașament, care se aventurează pe calea relațiilor care niciodată nu au sfârșit bun. Tiparul lor emoțional este identic și pare a fi potrivit pentru cabinetele ultramoderne de psihoterapie.
Totuși, aceste diferențe nu par să le încătușeze. Ambele sunt profesioniste convinse, pentru care cuvântul „onoare” și „echitate” pare să aibă un sens de-a dreptul vital. Este interesant să vezi cum cele două dau lupte cu ispitele, cum își declară falimentul emoțional:
„Ne-am separat. Un an fără el. atât am putut. M-am simțit ca după o operație în care corpul refuză să iasă de sub anestezie.”
Țin să subliniez că în „Perna cu fluturi” bărbați de calitate nu sunt, ceea ce contrastează izbitor cu felul în care cele două eroine par simultan emancipate și dependente. În acest sens, promiscuitatea angajamentelor lor pare de-a dreptul discrepantă. Este similar situației în care o femeie care jură că e liberă, refuză să observe legăturile bolnăvicioase pe care le are.
Rememorarea trecutului este și ea o parte inerentă a cărții, aducând în față contrastul dintre tradiționalismul unui personaj, crescut într-o Românie comunistă, și extravaganța celeilalte care vine dintr-o Franță a democrației.
„Perna cu fluturi” este un roman al înstrăinării sentimentale, dar și al regăsirii eului în contextul legăturilor de familie. Este o carte deloc ușoară de surmontat pentru cititori, care pe lângă tema uzuală a raportului bine – rău ne aduce în față subiecte precum: corupția românească, influențele politice, demagogia și eșecul social. Și toate pare să se împletească în cel mai organic construct, perfect pentru a oferi cititorului posibilitatea de a se întovărăși cu cele două eroine de-a lungul întregii istorii.
