În punctul lui rebbe G., de Dan Alexe

2016 a fost anul Dada si cred ca aparitia la 100 de ani de la inceputurile miscarii care a pus sub semnul intrebarii toate conventiile artistice ale poeziei, artelor plastice si evenimentelor artistice a unei carti ca ‘In punctul lui rebbe G.’ (aparuta in coletia ‘EGO proza’ a Editurii Polirom) este foarte in ton cu celebrarile. O carte care refuza categorisirile, o carte rebela prin atitudine si limbaj, o carte care nu este scrisa nici pentru pudici si nici pentru cei cu stomacurile sensibile. O carte in care stilul este la fel de important ca si povestile si daca zicerea ‘stilul este omul’ are vreun dram de adevar in el, atunci nu ne miram, caci autorul ei, Dan Alexe, este cunoscut celor care ii urmaresc activitatea cinematografica, publicistica si in special cea internetica pe Facebook ca un personaj care refuza canoanele si isi exprima opiniile cu franchete si fara menajamente de continut sau limbaj.

De unde vine Dan Alexe? O parte din raspunsul la aceasta intrebare il gasim in scurta evocare a bunicii sale Mama Raia:

‘Inainte ca ea sa moara, am indraznit, om ajuns la jumatatea vietii, s-o intreb primu raz pe Mama Raia despre neamul nostru, despre parintii ei ingropati la Orhei. Dupa ce a scos o lunga tirada de cum se pierde samanta romaneasca si cum politicienii ajunsi la putere in Bucuresti sunt toti comunisti, Mama Raia mi-a spus ca tatal ei era un grec din Cernauti, iar mama ei – poloneza. Se mai incruntau acolo, cu demnitate granulata alb-negru, scursi din partea unei stramoase din Odessa, si ceva evrei hasizi care vorbeau tatareste intre ei, injurau creativ si practicau magii cu carti de joc.’ (pag. 36)

Evreii hasizi care practicau magii cu carti de joc par a se afla la originea ideii cartii lui Dan Alexe si a structurii sale. Cele 22 de capitole ale cartii sunt numerotate dupa literele alfabetului ebraic, care in ebraica veche erau echivalate si cu numerele. Mistica (dupa unii) sau stiinta (dupa altii) Cabalei au creat o intreaga teorie numerologica, dupa care orice nume sau obiect are o valoare numerica cu semnificatii profunde in destinul si ordinea lucrurilor. Legatura cu jocul de carti de Tarot este explicata in povestirea care da numele cartii:

‘Fiecare lama de Tarot, fiecare arcana majora corespunde asadar unei litere ebraice si ne spune o poveste, o istorie fixata definitiv, iar simbolica lor se modifica in functie de amestecul infinit al lamelor. Schimband ordinea cartilor de joc si ordinea literelor, se modifica si naratiunea ansamblului. Daca noi am fi acum personaje de poveste, destinul nostru ar fi fluid, in functie de entitatea superioara care trage si intinde cartile jocului. Orice fraza formulata in ebraica va reprezenta asadar o succesiune de litere, deci o succesiune de carti de Tarot …  si viceversa.’ (pag. 49)

Combinatii infinite si aleatorii de litere si numere. Nu asa se jucau dadaistii? Si nu asa isi imagina Borges a sa biblioteca infinita? Noua este asocierea cu jocul de carti care implica notiunea de sansa, dar si cea de destin, caci inteleptii mistici ca si vrajitoarele stiau sa citeasca destinul in succesiunea cartilor de Tarot. Ordinea povestirilor din cartea lui Dan Alexe pare a fi aleatorie, ele pot fi citite in orice ordine, la fel cum scoatem pe rand cartile de joc dintr-un pachet bine amestecat, poate cu singura exceptie a povestirii finale, care are totusi un aer de epilog.

Cititorul se intalneste in cartea lui Alexe cu o colectie de povestiri (majoritatea) scurte, care multe socheaza prin combinatia de absurd, violenta, erotism si limbajul fara perdea luat direct din zgomotul strazilor si vorbirea contemporanilor nostri de ‘dulce’ limba romaneasca. Povestirea la persoana intai si faptul ca eroul povestirilor este chiar un erou pe nume Dan Alexe si sinceritatea mascul(in)a necenzurata a tonului si a stilului, fac ca relatia dintre autor si cititor sa fie un amestec de familiaritate si jena, cam ca atunci cand cel mai bun prieten are un acces profund de sinceritate, eventual incurajat sau amplificat de o doza consistenta de alcool. Iata un exemplu (si nu dintre cele mai ‘colorate’) al prozei cu tenta erotica:

‘Incepuse sa ma plictiseasca, e drept, cum astepta ea, previzibil, de fiecare data s-o pocnesc si s-o trag de par si s-o sugrum pana cand devenea stacojie, dar avea un fel de-a strange muschii vintrei, ca si cum o mana ferma te prindea acolo, incat uneori ma intrebam daca ea nu e de fapt un automat, un cyborg cu un omulet pitit inauntru care controleaza mecanismul ansamblului. Precum femeia robot din acel tulburator roman, Viitoarea Eva, a lui Villiers de l’Isle-Adam, o femeie mecanica atat de abil finisata, incat pacaleste pe toata lumea. Te astepti ca inauntru sa fie tupilat un pitic care te strange cand te infigi acolo.’  (pag. 88)

Este personajul Dan Alexe un misogin? Un ‘macho’? As fi foarte interesat de opinia unei autoare de recenzii (bloggerista de preferinta) in aceasta privinta. Ceea ce pot sa observ este ca 1. ca oricarui barbat (sau aproape ca oricarui barbat) ii place sa-si povesteasca aventurile erotico-sentimentale 2. ca aceste aventuri se sfarsesc la Dan Alexe mai intotdeauna nu prea bine pentru el.

Femeile din povestirile lui Dan Alexe sunt de altfel departe de a fi obiecte sau victime in relatii. Eroina din „Magdalena, de ce minti” schiteaza in cateva pagini drama femeii in anumite sectoare ale lumii tiganilor. Cea din „In fata la Vadana” capata in retrospectiva dimensiuni aproape mitice si cert initiatice pentru copilul din satul de Baragan din care pleaca autorul. Eroina fara nume din „Dupa-amiaza unui faun” il manipuleaza pe povestitor in imaginatie si dupa terminarea legaturii si despartire. Fiecare dintre aceste povestiri schiteaza cu minim de mijloace un personaj feminin si destinul sau.

Diferita in subiect si in stil (inserand dialoguri teatrale si versificatii folclorice) este „Majadahonda” in care persoana intai este abandonata pentru un plojon istoric in Spania razboiului civil cu episodul ultimelor ore ale vietii ‘eroilor-martiri’ legionari Mota si Marin. Povestirea este un exercitiu de exorcizare a logosului mistic legionar si a apologetilor sai ca poetul Radu Gyr.

‘In punctul lui rebbe G.’ este o lectura neconventionala, care odata inceputa te absoarbe in lumea ei in care sunt amestecate magia si erotismul, mistica si violenta, umorul si dramele mai mici si mai mari, miasmele si parfumurile. Personajul si scriitorul Dan Alexe socheaza, intriga si ne invita sa il urmarim si in viitor.

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro/E-book.