”Și se auzeau greierii”, de Corina Sabău
Editura Humanitas, Colecția 821.135.1 Scriitori Români Contemporani, București, 2019
La 30 de ani de la prăbușirea comunismului, există încă nostalgici după acele timpuri, acei oameni care nu-și dau seama de schimbare sau au trăit acele timpuri în puful autorităților. În plus, există generațiile tinere care îi privesc superior pe cei care încearcă să aducă la suprafață greutățile și minciunilor acelor timpuri, chiar dacă aceștia din urmă doresc doar să le atragă atenția asupra trecutului pentru a valoriza cumva libertatea trecutului. Pentru toți aceștia, e nevoie câteodată de amintiri, chiar și în formă ficționalizată, și mă bucur că există romane precum ”Și se auzeau greierii” pentru a ne aduce aminte de acele timpuri în care nimic nu era la locul său, în care oamenii sufereau pentru vini inventate de comuniști.
Eroina Corinei Sabău este o femeie măritată ce își pierde, cu fiecare zi mai mult, speranța într-un prezent mai bun; chiar dacă acum este privită ca o doamnă (deși ”doamnă” e un cuvânt interzis în comunism), pentru felul în care se îmbracă sau felul în care se poartă, modest și omenește, cu femeile din fabrica unde lucrează, doar ea își simte altfel viața decât hainele sau comportamentul. Niciodată, dar niciodată, acestea nu îl fac pe om să fie real, ci sufletul, suferințele și durerile pe care le simte în interior. Iar Ecaterina tace în relațiile cu oamenii, dar își mărturisește toate gândurile și sentimentele prin intermediul acestei narațiuni: fără a avea prea multe speranțe, este mereu prezentă și în același timp distantă în relațiile cu ceilalți, pentru simplul motiv că se gândește doar la soțul ei și la dragostea dintre ei, care a dispărut fără urmă; îndrăgostită mereu de bărbatul care a scos-o din mediul său, acel bărbat frumos și inteligent care ar vrăji orice fată de la țară:
”Și un bărbat care să mă facă să-i uit pe bărbații din familia mea visasem, un bărbat care să fi crescut cu muzică și cărți și obiecte frumoase, știam că dacă voi întâlni un astfel de bărbat înseamnă că nu sunt chiar ultima femeie, cum să fiu de aruncat dacă voi ajunge într-o zi într-o cameră cu o bibliotecă mare cât un perete, cu volume franțuzești învelite în piele și colecții de benzi desenate aduse de la Paris, cu soldăței dichisiți și cavaleri la curtea regelui Arthur, cum să nu-mi reabiliteze trecutul un bărbat care în copilărie le cânta colegilor la pianină Chopin și le punea la pick-up viniluri cumpărate de la Muzica.” (pag. 19)
Mărturisirea ei se împarte între dragostea pentru acest bărbat indiferent (care i-a făcut totuși o fiică) și o nouă suferință, una care o face vinovată și în fața soțului, și în fața comuniștilor: este însărcinată și, cum căsnicia sa e moartă, decide să avorteze. Ori o crimă mai mare aproape nu e posibilă în comunism și totul se poate duce de râpă, iar confesiunea este dură și plină de deznădejde, conștientă fiind de pericolele clandestinității, de posibila ostracizare, de frica de mărturisire și de consecințele reușitei sau, după caz, ale eșecului avortului:
”…pot să renunț și să mă întorc la moașă sau pot să-l sun pe doctor, dar nu, mai bine o fac cu mâna mea, mi-a intrat în cap că răul pe care mi-l provoc singură nu-mi poate fi fatal ca răul pe care mi l-ar provoca alții…” (pag. 73-74)
Ecaterina este și un excelent observator al vieții din comunism, plecând de la atmosfera generală din fabrica unde lucrează (cu ierarhiile absurde, cu șefii care abuzează, moral și chiar sexual, de subordonate, cu sancțiunile aleatorii) până la continua luptă de supraviețuire pentru cele necesare traiului, într-un stat căruia nu îi pasă decât de defectele individului. Într-o lume închisă, singura speranță este iubirea, dar cum personajul nostru pare să-și fi pierdut și această șansă, pare că destinul îi este pecetluit.
”Și se auzeau greierii” este un roman reprezentativ pentru ilustrarea pericolului care, în comunism, pândea la tot pasul, despre suferințele și traumele pe care le trăiau, aproape fără excepție, toți oamenii, dar de care numai unii erau (sau au devenit) conștienți.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Libhumanitas.ro, pagina de facebook a autoarei)
