În căutarea sinelui pierdut. „Blestemul podului”, de Mădălina Tanasă

„Blestemul podului”, de Mădălina Tanasă
Editura Presa Universitară Clujeană, 2022

Când eram în liceu, mă dădeam în vânt după romanele care scoteau la iveală reziliența istorică a oamenilor, romanele care ne transpuneau în realitățile unor vremuri deloc ușoare. Le percepeam ca pe adevărate demonstrații de probitate umană, ca pe mărturii ale onestității și ale verticalității de care avem atâta nevoie acum, într-un prezent devorat de egoism. Acum, la ani distanță de acele perspective și reflecții, găsesc tot mai puține cărți care m-ar apropia de acea senzație. „Blestemul podului”, romanul semnat de Mădălina Tanasă, este una dintre puținele mele experiențe cititorești care mi-au reconfirmat acele senzații demult uitate. 

Ne aflăm în perioada interbelică, după aproape 20 de ani de la Marele Război, în vremurile care doar prevestesc o nouă dramă istorică de anvergură. Petru este un băiat bun, fecior în casă, nădejde și sprijin pentru părinți. Genul de bărbat care cu mâinile goale e gata să-și înfrunte soarta. Unica sa slăbiciune este Ana, o fată tânără, vivace, modestă și luminoasă. Între cei doi se leagă o iubire pe care o legitimează printr-o căsătorie și prin mutarea la casa socrilor mari. Ce soartă îi așteaptă? Ce încercări le rezervă destinul? 

„Blestemul podului” este o cartografiere impecabilă a contextului social din acea perioadă. Dincolo de substratul emoțional, pe care autoarea îl subliniază impecabil, romanul ne poartă prin dificultățile epocii: de la sărăcie la marginalizare, de la rivalitate la integrare maritală. Observăm cum partea aceasta a Moldovei cade pradă mișmașurilor istorice, cum este atrasă într-un nou fel de război în care își va sacrifica feciorii și fiicele. Dar despre ce este acest război? Despre nevoia de afirmare națională? Despre conjuncturi și interese? Și, mai ales, cum este privit prin ochii oamenilor simpli? 

Cred că nu voi exagera dacă voi spune că acest debut al Mădălinei Tanasă are toate ingredientele literare necesare pentru a fi percepută drept o carte mare, o carte care se apropie de abordarea clasică a narațiunii. Stilistic autoarea reușește să ne ofere senzația autenticității:

„Dușmanii se văd în depărtare. Mai întâi sunt puncte la orizont, apoi cresc cât copilandri ce aleargă pe dealuri… vin… devin tineri agitați care au ceva important de făcut… se apropie la câteva zeci de metri… au crescut… sunt oameni în toată firea, sunt oameni ca și ei: două mâini, două picioare, cap cu ochi și gură. Au oare și copii acasă? Sărăcuții! Au lăsat și ei o nevastă plângând în prag? 

 

«Cum să bag baioneta-n el? Ce mi-a făcut mie omul ăsta? Eu n-am tăiat decât gâtul găinii și beregata porcului din coteț. Eu nu pot să omor un OM!»”.

Atmosfera neliniștii constante, a fricii care începe să se amplifice tot mai tare, anxietatea care începe să-și croiască drum adânc în subconștientul maselor – iată câteva elemente definitorii narațiunii pe care Mădălina Tanasă o croiește cu minuțiozitate. Involuntar, ți se strânge inima la fragmentele violente, la pasajele care surprind amploarea bătăliilor, la omniprezența fricii și a morții. Nu scapă ochiului vigilent nici detaliile sensibile, simbolurile desprinse parcă din istoria lui Manole și a Anei cele zidite, doar că Manole i-a acum forma unei soacre care vrea să păstreze demnitatea nurorii în fața hoardelor de năvălitori. Mi-a plăcut și simbioza dintre trecut, dintre lupta tatălui versus percepția fiului asupra războiului. Vedem același fel de fir roșu, similitudini care se completează. 

Cred că un astfel de roman trebuie citit mai ales acum, mai ales în momentele când ne încearcă umbra fioroasă a războiului, mai ales acum când ne simțim pe muchia subțire a pericolului. „Blestemul podului” este o carte despre durerea trecutului, despre onoare și despre frică, despre curaj și despre nebunia unor vremuri în care Binele fuge speriat de tăvălugul Răului.

Puteți cumpăra cartea: Libris.ro/Cărturești.ro.