Fiinta din oglinda, de Ulla Fröhling

Fiinta din oglinda. Povestea unui caz real, de Ulla Fröhling
Vater Unser In Der Holle
Editura Rao, Bucuresti, 2011
Traducere din limba germana de Cornel Stoenescu

“Dedicam aceasta carte tuturor copiilor care nu au supravietuit”!

De ce o astfel de dedicatie? Socanta! Pentru ca “realitatea poate fi mult mai ingrozitoare decat orice fictiune” si pentru ca “acest raport documentar descrie prin ce trece un copil expus violentei sadice organizate” (Psiholog Michaela Huber – psihoterapeut-unstructor pentru tratamentul traumelor, prim presedinte al sectiunii germane a ISSTD e.v. – in Cuvant inainte la volumul de fata).

Ca si oricare alt cititor din lumea asta, am parcurs cu mare strangere de inima si cu mare chin al mintii aceasta carte, care desi trateaza  niste fapte despre care s-a auzit din ce in ce mai mult in ultimii ani si care au fost devoalate in media, in cinematografie sau in literatura, o face insa organizat, metodic, obiectiv-stiintific, cu trimiteri substantiale la materiale de referinta. In plus de aceasta, o face cu o incadrare plina de inteligenta, sensibilitate si umor (negru – data fiind situatia) pe traseul unor momente temporale istorice mondiale si in special din spatiul german.

Consider insa ca titlul original al volumului, “Tatal nostru in Iad”, spune cititorului cu mult mai mult decat cel adoptat pentru editia romaneasca de fata! Aceasta pentru ca un numar imens de copii au coborat si au trait in iad, condusi de chiar mana parintelui lor. Incepand de la varste fragede de circa zece luni, continuand cu varstele copilariei, adolescentei si maturitatii, fiinte umane au fost violent, indelungat si elaborat agresate fizic, psihic si sexual, cu tehnici din ce in ce mai sofisticate. Tehnici izvorate din mintile intunecate ale inchizitiei, nazismului, gulagului, la perfectionarea carora si-au dat concursul elite profesionale din toate domeniile.

Autoarea ne dezvaluie ca “scrierea acestei carti a insemnat apropierea de insuportabil. Atat de mult incat acesta a devenit fizic sesizabil. Insuportabilul petrecut Angelei: acela de a fi victima. Asta a fost destul de greu. Dar ce a urmat a fost si mai greu: a fi faptuitor. Pentru ca Angela a trecut prin ambele suferinte.”

Angela (Bahr) Lenz, victima-faptuitor (in carte sunt utilizate nume fictive bineinteles), aflata zece ani sub tratamentul psihoterapeutului Nina Berg, are in spate o istorie lunga si cumplita de agresiune complexa, inceputa de la varsta de doi ani, in urma careia a dezvoltat o personalitate multipla. In interiorul unei singure fiinte si constiinte umane s-au nascut si au coexistat peste 100 de personalitati distincte (fetite si baieti, femei si barbati), unele dintre ele fara sa aiba habar de existenta celorlalte “colocatare”, fiecare insa justiificandu-si aparitia pentru a rezista unei anumite forme de suferinta, de agresiune, de tortura, de lipsa de orizont si speranta.

“Angela Lenz suportase. Suportase faramitandu-se in duzini de personalitati individuale. Se disociase, separase fiinta de constiinta, senzatia de perceptie si amintire. Insasi amintirea si-o faramitase caleidoscopic in bucatele, fragmente de existenta, care separat mai erau suportabile”. Pentru ca “Cercetari aprofundate asupra traumelor soldatilor din Primul Razboi Mondial, in razboiul din Vietnam, asupra victimelor lagarelor de concentrare, victimelor torturilor si femeilor violate o dovedesc: oamenii disociaza ceea ce ei nu pot suporta”!

In Introducerea la acest volum ni se explica ca “afectiunea denumita personalitate multipla poate fi privita ca un sistem de autoconservare a sufletului. O reactie de stres posttraumatica, declansata de violenta extrema in copilarie, violenta continua, fara scapare si insuportabila. Tortura. Si este istoria cu putere de exemplu a multor oameni.”

Familia este o celula onorata a societatii umane. Dar este ea intotdeauna si “onorabila”?

“Familia se afla sub protectia speciala a statului. Dar sub a cui protectie se afla copiii din familiile care ii abuzeaza fizic si spiritual, ii abuzeaza sexual ori ii neglijeaza? Majoritatea violentelor au loc in spatele usiclor inchise ale locuintelor. In toata lumea.”Angela war seit dem zweiten Lebensjahr von ihrem Vater, einem Bankdirektor, mißbraucht, später Freunden und Verwandten zur Verfügung gestellt, schließlich in ein Kinderbordell eingeführt und beim Umgang mit älteren Herren fotografiert und gefilmt worden.

Grupari sataniste, scientologice, culturi ale diavolului, initieri sangeroase, programari prin hipnoza, socuri electrice, sacrificii ritualice ale noilor nascuti, pornografie, trafic de droguri, in interiorul familiilor, apoi cu extindere europeana si transoceanica, in conditiile in care cei chemati sa stopeze aceste fenomene sau sa trateze victimele, nu erau inca suficient de atenti si de pregatiti.

“Inca de la aparitia crestinismului exista si oameni care venereaza contrariul – oricum ar fi el numit: Lucifer – ingerul doborat – Satana, Dracul ori Raul. Totdeauna au existat oameni care au acceptat acest pol opus, asa-zisul Rau. Credinta lor se bazeaza pe cea crestina: ei cred ca exista Dumnezeu. Dar ei cred ca Dumnezeu a esuat, ca el respinge si dispretuieste oamenii. Cine se simte dispretuit poate sa piara cu acest dispret sau poate actiona impotriva lui si atunci venereaza ceea ce dispretuiesc ceilalti: raul din oameni. Declarand raul drept valoare suprema, sistemul de valori crestin este rasturnat: ce este bun devine rau, raul devine bun, iubirea devine ura, ura devine iubire. Dumnezeu a pierdut lumea, pentru ca el respinge omenirea. Stapanul lumii este Satana. Venerarea lui inseamna adorarea raului. (…) si aprobarea infractiunilor”

Pe de alta parte insa, lasandu-i la o parte pe fanatici, pe cei cu creierul spalat, avem de a face cu indivizi care instrumenteaza astfel de dogme, afaceri, grupari si orientari, numai pentru a-si satisface nevoile si pornirile bolnave de dominare sexuala, sociala, economica, politica. Prin urmare instrumentele de aparare ale societatii sanatoase trebuie sa-si exercite atributiile. Greu insa! Pentru ca “Curajul nu este caracteristic guvernantilor”. Insa, incet-incet, politicul isi apleaca urechea. “In martie 1998, la Bonn, a avut loc o audiere cu usile inchise a fractiunii SPD din Bundestag: Cultele distructive si abuzurile rituale; victime, infractori si consecinte pentru politic”. Suntem in 2012 si se pare ca lumea s-a mai trezit si a invatat sa priveasca si sa se apere si mai ales sa trateze victimele.

Si meritul deosebit al cartii acesteia, al jurnalistei Ulla Froehling este ca ne introduce intr-o lume plina de tenebre, aflata la doi pasi de noi: o lume a victimelor, dar mai ales a vinovatilor. O lume in care circa 10% dintre barbati (in SUA spun statisticile) sunt stimulati sexual de catre copii, o lume a comertului sexual cu minori, o lume in care institutiile pentru protectia copilului si a familiei fac (inca) prea putin si prea lenes spre indreptarea unor situatii tragice.

O lume in care o mana de terapeuti isi dedica ani indelungi din viata lor profesionala pentru a trata victimele si pentru a le reda intr-o cat mai mare masura unei normalitati.

“Observatia ca sufletului omului poate fi disociat este straveche. Nu este ceva nou nici faptul ca el poate fi disociat in mod planiificat. Oricare serviciu secret din lume s-a gandit cum ar trebui sa arate agentul ideal” Cinic, extraordinar de cinic, dar si mai cinic este faptul ca “Dupa cum apreciaza Amnesty International, o suta sase tari tortureaza si instruiesc persoane care sa tortureze, multe dintre ele fiind copii intre opt si conscisprezece ani. Si, dupa cum afirma tot Amnesty International, tortura <<este unica forma de violenta pe care un stat o va nega intotdeauna>>. Aceasta inseamna ca acolo unde se realizeaza tortura ea este si negata. Tortura trebuie sa ingenunche rezistenta si vointa. Prin tehnici perfectionate se scoate din functiune intrebuintarea spiritului. Supravietuitorii torturilor sunt oameni extrem de traumatizati”.

Dr. Jekyll si Mr. Hyde ai lui Stevenson raman, dupa lectura acestei carti, o palida ilustrare a problematicii personalitatii multiple :).

Cititorul coboara in Iad cu fiecare pagina a acestei carti puternice, responsabile si curajoase! Si mi-am pus multe intrebari, aproape la fiecare pagina: cum se poate dedica psihiatrul atat de total repararii mintii bolnavului, fara ca umbra Iadului sa nu il zdrobeasca si pe el, cum este posibil ca societatea sa nu reactioneze mai prompt si mai puternic prin instrumentele sale de control, cum este posibili sa nu observam la unii semeni (daca pot fi numit semeni) de langa noi, pecetea Raului, a neumanului.

Veti citi cu oroare si spaima aceasta carte, dar va sfatuiesc sa o faceti! Pentru ca daca nu deschidem ochii, nu ne vom putea apara!

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Rao.