În ultimii doi ani, reputata scriitoare Ioana Pârvulescu a publicat două cărți pentru copii, la Editura Humanitas Junior, și ambele sunt excelente – sunt potrivite celor mai mici dintre noi și sunt pigmentate cu cele mai frumoase mesaje; în plus, sunt scrise cu evidentul talent pe care-l are autoarea, utilizând o scriitură simplă, sinceră și plină de candoare. Câteva cuvinte despre aceste volume, pe care vi le recomand:
„Invizibilii”, de Ioana Pârvulescu
Editura Humanitas Junior, București, 2022
Ilustrații de Irina Dobrescu
„Așa a început cea mai lungă și mai plină zi din viața mea. Muream de nerăbdare să văd cum facem să intrăm pe ușa copertei. Muream de nerăbdare să aflu și eu unul dintre multele secrete ale oamenilor mari: secretul cititului.”
La finalul clasei I, după ce a învățat toate literele, de la A la Z, Laura se află în fața unui „examen” decisiv: trebuie să citească în fața clasei o pagină dintr-o carte nouă, altfel va fi trimisă la altă școală. De ce? Pentru că nu a învățat încă să citească. Are însă șansa să-l întâlnească pe Bibliotecarul bibliotecarilor, un duh fabulos care o însoțește într-o călătorie în interiorul copertelor cărților și care o supune unei serii de teste de citit, alături de personaje precum Micul prinț, Muc cel mic, Pinocchio sau Alice din Țara Minunilor.
„E una dintre multele lor calități, a continuat Bibliotecarul. Una dintre calitățile prin care cărțile îi depășesc pe oameni. Îi depășesc. Sunt ființe superioare, cu multe vârste deodată. Nevertebrate – Vertebrate – Om – Carte, asta e scara evoluției! Scara vieții.
Am înțeles doar că o carte e mai deșteaptă decât un om. Era suficient pentru mine.”
O frumoasă carte pentru copii, care are în centru cititul și cărțile pentru copii 
„Trei zile nemaipomenite”, de Ioana Pârvulescu
Editura Humanitas Junior, București, 2023
Ilustrații de Anca Smărăndache
Cele mai bune prietene sunt Emi – o fetiță timidă și cuminte – și Vevi – veverița ce locuiește în bradul de vizavi de blocul lui Emi. Cele două se cunosc, nu se înțeleg decît din priviri și din gesturi și ambele par nu nemulțumite de viața lor, ci dornice de a cunoaște mai multe despre viața celeilalte. Iar când ele își doresc să intre în pielea (și eventual blana) celeilalte și cer acest lucru Zânei Pădurilor, urmează „trei zile nemaipomenite”, trei zile de poveste.
„Era prima dată în viața ei când râdea! Ca veveriță, nu i se întâmplase deloc, pentru că animalele nu râd. Tare s-a mirat că un fel de gâdilătură în burtă îi urcă în piept și în gât, gura i se deschide singură și îi scoate de-acolo mici hohote și chiote care o tulburau foarte tare și tare îi era bine, avea o stare pe care n-o mai simțise niciodată. Râdea cu tot corpul.”
Da, hotărât lucru, Ioana Pârvulescu scrie cărți pentru copii splendide…
