”Tigrul nerecunoscător. Povești asiatice”, alese și traduse de Ștefan Liiceanu
Ilustrații de Ana Alfianu
Editura Humanitas Junior, București, 2020
Trei povestiri superbe, una culeasă din tradiția folclorică japoneză (Cocorul serii) și două din Coreea (Tigrul nerecunoscător și De ce se dușmănesc câinii și pisicile). Ambele culese și traduse de Ștefan Liiceanu, care este antologatorul și traducătorul frumoasei ediții de la Editura Humanitas, ”Arcașul fără arc”, o culegere excelentă de poveşti, pilde și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea, despre care voi scrie pe larg în curând. O frumoasă ediție ilustrată cu talent și inspirație de remarcabila Ana Alfianu. Ce altceva îți poți dori pentru copilul vostru, dacă ar fi să alegeți doar o carte, pentru aceste sărbători?
”Cocorul serii” este o lecție despre bunătate, iubire și lăcomie. Ele apar treptat în inima țăranului care salvează un cocor, pentru că sufletul omului este supus schimbării de-a lungul timpului, dar și în funcție de context. Sigur, există și dorința de a fi mereu același, bun, ospitalier și simplu, dar deseori nu reușim să fim doar atât, curioși, împinși de la spate de răuvoitori sau de anturaj. Și de dorința de înavuțire. Simplitatea nu merge întotdeauna, iar prietenii îți pot fi de multe ori doar prieteni mincinoși și neadevărați. Căci ce simplă și reală și plină de bogăție e viața omului atunci când spune doar atât:
”Azi a fost o zi plină! Am făcut o faptă bună și am și muncit cu spor! Și inima, și sapa îmi sunt ușoare”
În ”Tigrul nerecunoscător”, este vorba, clar despre lipsa de recunoștință, despre necesitatea de a te lovi cu capul de tocul ușii pentru a-ți da seama cu adevărat cum sunt oamenii. Căci bunătatea trebuie să fie continuă, nu intermitentă. Bunătatea vine nu numai atunci când ți-e greu (dar mai ales atunci), ci și după ce ți-a fost greu. Sigur, e nevoie de recunoștință, dar doar dacă este meritată și dacă este continuă, fără condiționări. E nevoie uneori de sfatul unui terț, pentru a te trezi, iar broasca din fabulă este mai importantă și decât tigrul nerecunoscător, și decât omul bun, care face o faptă dezinteresată. Căci e nevoie mereu de cineva sau de ceva care să ne trezească și să ne arate diferența dintre bine și rău.
Din cea de-a treia fabulă, am aflat, în sfârșit, ”De ce se dușmănesc câinii și pisicile”. Nu vă voi spune de ce, pentru că sunt necesare și surprize, dar veți avea parte de incursiuni în lumea animalelor, în lumea acvatică, de ceva obiecte magice și de un peștișor recunoscător, asemănător cu celebrul Peștișor de aur. Așa că vă spun, așa cum mi-am spus și mie: un volum plin de gânduri bune și de fapte nemăsurate, de bunătate și de suflete minunate. Desigur, sunt și ceva defecte sufletești pe acolo, ca o contrapondere, dar senzația finală este de… optimism și zâmbete duioase.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Junior.
”Fabrica de lipici și alte poezii pentru copii mari și mici”, de Carmen Tiderle
Editura Humanitas Junior, București, 2020
Ilustrații de Aron, Ilai, David, Ioana și Vali Petridean
Cu clasa, acum un an,
Am vizitat fabrica de lipici,
Și a fost atât de fun
Că și-acum suntem tot aici.
V-am mai povestit despre minunile de poezii create de Carmen Tiderle anul trecut, când vă semnalam apariția volumului ”Cine a pus piper în mare?”. Fabrica de lipici continuă acea minune, oferind o mulțime de poezii, mai mari sau mai mici, pentru copiii de orice vârstă. De altfel, noi am citit-o cu plăcere, de-a lungul unei după-amieze în tren: eu am fost recitatorul, iar ai meu ascultătorii. A rezultat un timp petrecut cu folos împreună, plin de râsete, voie bună și, din când în când, chiar re-citiri:
Umorul este principala caracteristică a poeziilor lui Carmen Tiderle, iar asta se observă la fiecare pas. Multe dintre poezii au un subiect simplu, viața noastră, așa că realitatea este o trăsătură comună a acestora. Sigur, dincolo de școală, de teme, de educatori sau învățători, există și o importantă componentă ludică, pentru că joaca este felul în care simt lumea, în care își trăiesc viața, în care trec prin tot felul de situații și își formează imaginația. Iar ludicul este completat de nenumărate ființe care nu cuvântă, care dau substanță micilor întâmplări ce apar aici. Sau de Moș Crăciun:
Săracul Moș…
Să vină tocma’ de la Polul Nord
Și chiar la noi să facă-o criză!
Auzi și tu, atac de cord,
Doar că am strigat ”SURPRIZĂĂ!!!”
În plus, există multe referințe culturale, informații și aluzii care au nevoie de ceva explicații din partea părinților, care aduc o nouă savoare timpului petrecut împreună. E nevoie așadar de completarea informațiilor, e nevoie de un părinte care să recite cu tonus și cu plăcere aceste poezii-minune:
Știi de ce nu scot albume
Trupele de viermi și râme
Ca Half Worm sau Larvasound?Că preferă să rămână
Niște trupe underground!
Dincolo de funcția educativă, e nevoie ca volumele pentru cei mici să ofere și momente distractive, și rime, și amuzament, și ironie. Iar poeziile lui Carmen Tiderle le oferă pe toate și recomand colecțiile sale nu numai de Crăciun, ci în fiecare zi a anului. Puteți rămâne la o poezie pe zi, dar sunt sigur că, după ce veți începe ”Fabrica de lipici”, nu vă veți mai opri.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Junior.
