„Copilul independent sau cum să fii o mamă leneșă”, de Anna Bîkova
Editura Paralela 45, Pitești, 2022
Traducator: Antoaneta Olteanu
„Vai, copilul tău nu merge încă la un an?”, „Oh, Doamne, îi dai să mănânce borcănele?”, „Cum să nu lase sânul la 4 luni de zile?”… Sună cunoscută această retorică? Dacă ești mămică și a intrat măcar o dată pe grupurile destinate mamelor, atunci sigur ai văzut tot felul de ciudățenii propagate de mame perfecționiste, ajunse în pragul disperării. În primul an de viață al fetei mele, acordam o atenție sporită tuturor felurilor de tabeluri de creștere, reguli alimentare, regimul de somn. Ajunsesem efectiv la capătul răbdărilor și am cedat. Am făcut un burnout (da, se pare că termenul nu se aplică doar dimensiunii profesionale, ci și maternității, or această perioadă din viața oricărei femei e de facto un job full time, 24/7). Am mers la psihoterapeut și am înțeles că una dintre marile probleme cu care fiecare a treia mamă se ciocnește este presiunea pe care societatea o pune peste noi. Din acel moment lucrez asupra mea, încerc să deleg, să las copilul să devină mai independent, deoarece mi-e frică de o posibilă traumă în viitor.
Și iată că, într-un moment în care puneam la îndoială aptitudinile mele „profesionale” de mamă, am dat peste cartea Annei Bîkova, cu titlul „Copilul independent sau cum să fii o mamă leneșă”, tradus de Antoaneta Olteanu, la Editura Paralela 45, în 2022.
O mică referință importantă, pe care trebuie să o fac, e legată de autoarea Anna Bîkova, pe care o citeam anterior pe rețelele sociale ruse și care pare să fi pornit un adevărat trend în rândurile mămicilor. Aceasta propagă ideea de „mamă leneșă”, doar că elimină substratul tendențios din această combinație și ne explică pe pași cum să ne ajutăm copii să fie independenți, mai ales dacă acea „dependență” ne-am făcut-o cu propriile mâine.
Cartea explorează dimensiunea de maternitate sănătoasă, în care figura mamei e de ajutor și nu suplinește rolurile pe care și le poate asuma eficient un copil. Autoarea nu are frică să ne pună în fața faptelor bizare pe care le comitem zi de zi, încercând să legăm copii de noi, cu orice preț.
Ideea de a lăsa copilul să se joace singur, nevoia de a ne acorda timp nouă, implicarea celui mic în activitățile diurne nu sunt de fapt idei noi, ci le regăsim în teoriile lui Peter Gray sau Maria Montessori, doar că Anna Bîkova nu le transpune cu radicalism, ci dimpotrivă într-o manieră accesibilă, ușor de înțeles și aplicat.
„Copilul independent sau cum să fii o mamă leneșă” nu este o cheie pentru toate ușile, nu are formule magice de soluționare a dificultăților de parenting. E mai degrabă un soi de coaching pentru mame, punându-ne în fața unor noi abordări. Autoarea accentuează momentul înțelegerii unei probleme ca fiind începutul schimbărilor adevărate. Ce face Anna Bâkova în această carte? Ne arată un lanț logic, coerent, între acțiunile întreprinse în copilărie și rezultatele obținute la maturitate. Transformarea din mamă modernă, ahtiată după a fi omniprezentă în viața celui mic, nu e despre lipsa atenției față de copil sau răcirea relațiilor cu acesta, ci despre clădirea unor raporturi sănătoase, fără conexiuni bolnăvicioase, astfel încât pe viitor să obținem o persoană integră, cu dexterități sociale și deprinderi eficiente.
Risc să închei această cronică pe o notă nițel sumbră: aș dărui această carte aproape fiecărei mămici, pentru că aproape toate suferim de sindromul premiantului și asta ne-ar putea costa scump în relațiile cu cei mai dragi oameni pe care îi naștem și îi creștem.
