”Chipuri ascunse”, de Salvador Dali
Editura Humanitas Fiction, Colecția „Raftul Denisei”, București, 2015, 396 p.
Postfață de Haakon Chevalier, traducere din limba franceză de Ileana Cantuniari
Din seria marilor femei ale suprarealismului, alături de Nadja lui Breton, de Zenobia lui Gellu Naum sau de Malombra, femeia-simbol a Grupului suprarealist român din 1945-1947 (Gellu Naum, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun, D. Trost), face parte și Solage de Cléda, eroina lui Dali, prin care pictorul ambiționează să dea naștere unei atitudini, numită cledalism. O notă a autorului explică fenomenul: „la Napoleon și la diverși alți oameni de acțiune am putut analiza urme de «cledalism», cazuri în care spiritul pare să funcționeze nu doar independent de anumite legi ale organismului, dar chiar în contradicție cu acestea”.
Este o poveste suprarealistă clasică, despre sucubat, incubat, magie neagră, posedare, cronicarul acestui roman asumându-și condiția unui entomolog, urmărind transformările personalităților și „frenezia biologic tipică pentru insectele cele mai feroce”. Contele Hervé de Grandsailles, un mic nobil francez, este un inițiat în arta magiei și o posedă, prin decorporalizare și alte manevre pe Solange; expiind în cele din urmă, Solange se va întoarce de pe lumea cealaltă pentru a se manifesta în mod total. Dar aceasta este doar o dimensiune a romanului, a unor povești de dragoste de o „halucinantă plauzibilitate”, după cum se exprimă un personaj.
Alte elemente alcătuiesc o frescă a timpului; sunt descrieri convenționale ale romanului (lumina „de miere” a toamnei, un tânăr zdrențăros „ca un Bacchus”) sau ticuri ale romanului de mistere: „cititorul, mereu perspicace, va fi fi ghicit că…”. Dar și o intrigă cu trimiteri politice, internaționaliste (romanul se desfășoară pe parcursul a 9 ani, până în 1943, anul în care a fost scris), din care nu lipsesc elementele de viață politică franceză și de maquis, de spionaj de la Casablaca la Palm Springs, gloanțele și manifestările hitleriste, spectaculosul și senzaționalul.
Chipuri ascunse este un roman al descrierii, scris în război, în care predomină imaginația vizuală, scenele și metaforele șocante; o descriere a bombardamentului Maltei nu are cum să nu trimită spre Guernica. Acum și aici artistul vizual se autocomentează: „Mai jos zăcea orașul mutilat, volute unsuroase de fum, ca niște bucăți de creier prăjite în ulei încins, scăpând din craniul explodat al marilor clădiri, casle cu ochii scoși de invizibilele linguri ale bombelor. Ici și colo, în cochilia goală a uneia dintre aceste orbite căscate, rămășițele câte unui pat se iveau așezate într-un unghi bizar, de parcă pupilele imobilelor ar fi conținut schelete de carbon. Zăcea acolo întreg, puternic, precum pumnul strâns al Angliei, pe care nimeni, niciodată, nu-l va deschide cu forța. O unică masă compactă, nu dură ca granitul care sparge, ci, dimpotrivă, fermetând ca o uriașă rană victorioasă, ca un colosal și dantesc șvaițer de sacrificiu, de culoarea suflului, cu fiecare din găuri fecundată de moarte, cu fiecare dintre găuri șiroind de umori și colcăind de vieți ascunse, fiecare din viețile sale fiind la rându-i străpunsă de gloanțe, sfâșiată-n în suflet și-n trup, unul plin de săgețile risipitoare ale răzbunării, celălalt de liniile sterile și anxioase ale tetanosului.”
Scriitura lui Dali este densă, plină de magie, atrăgătoare prin terifiantul ei, uneori prea explicită prin interpretările pe care le și oferă (în mod malițios, autorul a fost numit de foștii comiltoni Avida Dollars, prin anagrama numelui său), dar considerabilă, în ciuda oricăror critici și argumentații tocmai pentru că ficțiunea sa poate fi citită ca o interpretare a universului său vizual.
