”Vis febril”, de Samanta Schweblin
Editura Litera, Colecția Carte Pentru Toți, București, 2019
Traducere din limba spaniolă de Lavinia Similaru
”Vis febril” chiar seamănă cu un vis febril, stârnit de acel somn obositor, în care visele se tot amestecă până a deveni un amalgam de imagini fără sens. Te trezești la fel de buimac după cum ai și adormit și îți dai seama că, spre deosebire de alte seri, în care visul putea fi gândit, povestit sau chiar interpretat, de data aceasta, aproape totul a fost uitat, devenind un non-sens.
În acest roman, Samanta Schweblin ne aruncat într-o lume cu prea multe întrebări și aproape fără răspunsuri, ne-a pus în fața unui text destul de experimental, căruia nu i-a oferit sens, lăsându-ne să ne întrebăm, mult timp după ce am citit cartea”, ”ce-a vrut să spună autoarea?”, ”ce-a vrut să fie cu această poveste?”. Nu este, așadar, o poveste fără sensuri, ci în care toate sensurile poveștii au fost lăsate la aprecierea cititorului. Iar cititorii sunt oameni obișnuiți, cu problemele lor, așa că vor iubi sau vor urî această carte, nu există cale de mijloc 😀
Cărțulia aceasta mică, de doar 120 de pagini, este construită sub forma unui dialog, purtată între o femeie, o mamă, Amanda, și un băiat, David. Un dialog atipic, avându-se în vedere diferența de vârstă, și cu subiecte care ne duc gândul spre o distopie. Amanda povestește despre mama lui David, Carla, și despre felul în care viața acestuia s-a transformat: din băiat cuminte și fără probleme, în urma unei intoxicații cu apa contaminată dintr-un pârâu, care ucisese deja un armăsar de soi, se transformă într-un copil ciudat, aproape de paranormal, după ce Carla a ajuns la vrăjitoarea din sat. Aceasta a îndepărtat cumva molima, transferând o parte din sufletul bolnav și primind în schimb din sufletul de la celălalt copil:
”Femeia a zis că ea nu poate să aleagă o familie, a continuat Carla, nu se putea ști unde are să se ducă. A spus de asemenea că migrația va avea consecințe. Nu e loc într-un corp pentru două spirite și nu există corp fără spirit. Trasmigrațiunea avea să ducă spiritul lui David într-un corp sănătos, dar avea să aducă un spirit necunoscut în corpul bolnav. Ceva din fiecare avea să rămână în celălalt, nu avea să mai fie la fel, iar eu trebuia să fiu dispusă să-i accept noua formă.” (pag. 26-27)
David este cel care pune întrebările, cel care o stârnește pe Amanda să povestească totul, cum a perceput ea schimbarea, ce au făcut oamenii din jurul lor, pentru a descoperi legăturile care să fi transformat lumea proprie, lumea Amandei și a Clarei, lumea lui Omar, tatăl sau, sau Ninei, fetița Amandei.
”Spunea lucruri urâte despre David. Că nu i se părea un copil normal. Că faptul că îl avea în casă îl făcea să se simtă stingherit. Nu voia să stea la masă cu el. Practic nu-i vorbea. Câteodată, ne trezeam noaptea, și David nu era în camera lui, nu era nicăieri în casă, iar asta îl înnebunea pe Omar. Eu cred că îl speria. Nu dormeam bine pentru că eram atenți la zgomote. La început, ieșeam să-l căutăm. Omar mergea în față cu lanterna, eu îl apucam din spate, și mă concentram asupra zgomotelor și încercam să rămân mereu lipită de spatele lui. O dată, înainte de a ieși, Omar a luat un cuțit, și eu nu i-am zis nimic, întuneric beznă. Apoi Omar a început să încuie ușa de la camera lui David, îl închidea înăuntru înainte de a ne culca și îi deschidea în zori, înainte de a pleca. Uneori, David lovea în ușă. Pe Omar nu-l chema niciodată. Lovea în ușă și rostea numele meu, nu-mi mai spunea mamă.” (pag. 78-79)
Distopia se transformă treptat într-o carte despre vrăji, vrăjitoare și blesteme, despre felul în care pot influența acestea lumea înconjurătoare, dar poate fi privită în același timp drept o carte despre maternitate, despre modalitatea în care mamele încearcă să-și protejeze copiii împotriva tuturor obstacolelor, fie că vorbim despre alți oameni, despre animale, virusuri, vrăji sau ”viermi”, aceștia din urmă unul din laitmotivele (neînțelese) ale romanului.
După cum spuneam, ”Vis febril” este un volum care poate fi privit sub mai multe unghiuri, dar în același timp este un volum care te poate pune în încurcătură. Pe mine unul m-a pus, așa că tot mai caut chei, întrebări de răspuns, înțelesuri. Poate ceilalți cititori îmi vor oferi ceva răspunsuri.
