”Unde e căsuța mea? Where is my house?”, de Claudia Marinescu
Editura Didactica Publishing House, București, 2015
Ilustrații de Vali Irina Ciobanu, ediție bilingvă română-engleză
”Unde e căsuța mea?” este o cărticică cu desene frumoase, care poate fi recomandată cu ușurință pentru copiii de vârstă preșcolară, mai ales care se pregătesc (de-acum, la vârste fragede) de învățarea limbii engleze. Este suficient de amuzantă ca să atragă, are și suficiente informații ca să o facă atractivă și pentru adultul care o citește copilului.
Despre poveste: un animăluț se plimbă într-o zi de vară prin vegetație, încercând să afle de la celelalte animale de ce el nu are o casă a lui, iar celelalte au, iepurele sub pământ, melcul în spate, furnica în mușuroi, iar rândunelele în cuib. Ba mare îi fu mirarea când își dădu seama că el este un fel de melc, dar îi lipsește celebra cochilie. Oare ce să facă, unde e căsuța lui?
Ilustațiile concepute sunt ușor clasice și, de aici, destul de realiste. Eu unul apreciez în egală măsură și picturile clasice, cum sunt aici, mai apropiate copiilor de vârste fragede, dar și cele inovative, dar care ne poate îndepărta, pentru că întrevedem în ele beneficiile computerului și nu concepția strict umană și talentul ilustratorului.
Nu pot trece peste faptul că autoarea s-a gândit că ar merge aici o ediție bilingvă. În condițiile în care tot mai mulți copii deprind cunoștințele de limbi străine de la vârste fragede, orice carte care conține și cuvinte în engleză, franceză etc. este un beneficiu pentru aceștia. La fel și aici, pentru că avem de-a face cu o carte simplă și pe înțelesul tuturor copiilor, iar traducerea sau translația la engleză este cu atât mai benefică.
Așadar, ”Unde e căsuța mea?” mi-a plăcut, deși nu poate fi recomandată decât copiilor sub șase-șapte ani. Sau poate tocmai de aceea. Dar oare câți dintre adulți știu ce este acela un limax? Ei bine, poate de aici veți afla și voi.
