”Picaj”, de Ioana Miron
Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2016
Prefață de Șerban Axinte
Pot spune cu tărie că poezia Ioanei Miron este una din dragoste, prin care Ea încearcă să se destăinuie Lui, să îi explice că monotonia vieții lor, aparent mediocră și mizerabilă, nu înseamnă mai puțină iubire decât a celor care o declamă în public ori de câte ori pot, de obicei din Dubai sau din Cinque Terre, și nu de pe malurile Bahluiului. Așa, cu micile sale deznădejdi, cu nemulțumiri și observații atente asupra vieții citadine, poezia sa rămâne esențial una de dragoste, chiar dacă putem glosa oricât pe tărâm psihilogic sau existențial (așa cum o face, cu măiestrie, Șerban Axinte în textul său introductiv, intitulat ”Bisturiul pe creier”).
Poeziile sale nu au nume, le-am ordonat în funcție de apariția din volum, pentru a încerca să dovedesc, pentru a ilustra câteva dintre considerațiile mele de mai sus:
încet încet ne facem loc aici
o să ne aciuăm mai bine
cine ne spune cu adevărat cine suntem cine o să ne descopere
de ce să taci ține-mă bine minte
împreună am scotocit prin dărmături
și cu toate astea n-ai dat impresia de nesiguranță
să-mi povestești ce și când
cum și de ce se întâmplă să mai și uităm
în lipsa concentrării aerul devine îngust
& străzile cu tot restul
bitumul cald împăienjenit privirile întinse
un loc sigur în care te infiltrezi
***
și totuși uneori ne mai poticnim
printre sticle goale cartoane resturile de zacuscă de pe fundul borcanelor
știu, uneori ritualurile domestice se rezumă la tartine și ceai
împreună descoperim viața la comun
în cutii de conserve zornăiala metalică să ne fie a doua limbă de dragoste
ne privim spuneai până trecem de studenție vom fi oameni pe bune
cu griji și alte ce urmează
***
și ieri spuneai o să facem o să dregem
modelăm frumos banalul o să pune bani deoparte
o să ne ascuțim simțurile ca pe niște cuțite de vânătoare gata
să secționeze după reguli simple cu timpul o să ne vedem
de-ale noastre o să avem job o să-nvățăm să urâm
știi doar împărțeam împreună un hot dog
&
făceam schimb de emisfere molfăiam
când dintr-un capăt când dintr-altul și încă vedeam
mai departele
Puteți cumpăra cartea: Editura Casa de Pariuri Literare.
(Sursă fotografii: Dilemaveche.ro, fipb.ro)
