“Incursiuni”. Poezia evreiască nord americană
Coordonator și traducere din limba engleză: Adrian Grauenfels
Editura Saga, Israel, 2020
Poezia înseamnă multe lucruri, pentru mulți oameni. Una dintre particularitățile sale este că, de fapt, nu poate fi definită sau etichetată, deși de-a lungul timpului au existat destule tentative. O caracteristică definitorie a formei poetice este însă economia limbajului, aici cred că majoritatea va fi de acord. Deși nici prozatorii nu fac excepție când vine vorba despre concizie și claritate, poeții depășesc pragul standard, dacă avem în vedere calitățile emotive ale unui cuvânt, fundalul sau valoarea muzicală și chiar relația sa spațială din pagină. Prin alegerea cuvintelor, dar și prin formă, poeții excelează în povestiri, argumente sau descrieri cu întindere redusă, deși poezia în sine depășește cuvintele, sugerând în permanență sensuri dincolo de acestea.
Poezia este evocatoare și produce deseori emoții intense, pentru cei sensibili la cuvântul ei. Situată cumva între experiență și revelație, intuiție și înțelegere rațională a adevărului, se hrănește din emoțiile celui care o scrie și vrea să producă vibrații în cel care o citește. Volumul “Incursiuni” Poezia evreiască nord americană, coordonat de Adrian Grauenfels și apărut în traducere românească la Editura Saga în 2020, a luat naștere la inițiativa lui Leo Butnar, poet, eseist și traducător de elită.
Cartea reunește lucrările a 26 de poeți americani de origine evreiască născuți după 1945, fiecare prezentat printr-o scurtă notă bio-bibliografică. Este o inițiativă salutară pentru că multe dintre texte nu sunt accesibile publicului, mai ales din cauza lipsei de promovare. Dincolo de autori consacrați, am descoperit cu plăcere poeți care mi-au plăcut la prima citire și în lipsa acestui volum poate nu aș fi avut ocazia să îi cunosc. Textele încearcă să ilustreze nucleul poeziilor evreiești americane, care celebrează tradițiile evreiești și onorează spiritul uman, dar nu se limitează la acestea, căci există și o serie de poezii care sunt axate pe cotidian și reverberațiile acestuia în fiecare dintre noi, indiferent de religie sau apartenență socio-culturală. Cei care nu sunt familiarizați cu tradițiile evreiești au ocazia să se apropie de ele, într-o manieră accesibilă și plăcută, iar cei care caută să guste texte care nu respectă canoanele vor avea câteva surprize extrem de plăcute.
Mi-au plăcut în mod special:
-Marcela Sulak – pentru zugrăvirea unui Ierusalim la care accesul din exteriorul culturii evreiești este diferit. O senzație de apropiere acolo nu există de fapt legături fizice, un spațiu tabu din anumite puncte de vedere, care devine accesibil prin cuvânt.
-Lisa Olstein, care explorează calitățile prezentului fără a se lăsa îngropată în ele. Există în poezia sa o traversare a cotidianului, păstrând frumusețea efemerului. Face parte dintre cei care mi-au plăcut cel mai mult din acest volum. Fără a uzita de limbajul mai puțin elegant al poeziei contemporane, reușește să confere acces la mundan prin cuvinte simple, însă pertinente.
Omul care hrănește un urs, de Lisa Olstein
Un om hrănește un urs cu un știulete de porumb
Ce avem nevoie este o alegorie.
Ceea ce ne dorim este o parabolă.
Ceea ce ne amintim este o față, o mișcare a mâinilor ca niște aripi.
Dacă zeul este absent, ceea ce lipsește este albastru.
Dacă zeul este o carte, paginile sale sunt albastre.
Ușile apar verzi.
Noaptea este un mic petic aflat la distanță, în care totul se învârtește, care te invită –
un loc distant, în care s-ar putea să-ți placă să stai un timp.
Un braț întinde un știulete de porumb unui urs.
Dacă aveți o mână, așezați-o peste inima voastră.
Acest colier nu va fi confundat cu un lanț.
-Rachel Trousdale, care scrie literatură nord-americană, umor, poezie, autoarea unui studiu foarte interesant despre Rushdie și Nabokov, creatori ai exilului și ai unor lumi alternative inedite în literatura internațională. Poezia sa mi-a plăcu pentru asemănarea cu Borges, există acolo multe rădăcini mitic-realiste explorate și autoare și care așteaptă să fie descoperite de cititori.
-Floyd Skloot – mi-a adus aminte de lumile magice create de Tolkien. E și multă muzică în textele sale, nu numai poezie. Cuvintele vibrează și dezvăluie un om cu o profunzime dincolo de limita admisă, molipsitoare într-un sens plăcut.
”Fidel în ceea ce privește sunetul nopții,
el avea să-și imagineze un singur scripcar
care se înfăptuia și cu o mare încântare
s-a alăturat în centrul horei nebune.” (Transa păzitorului – după Chagall)
-Charles Berstein, adept al poeziei lingvistice, originar din New York, surprinde printr-un text experimental, modern, proaspăt, care sigur va plăcea publicului amator de noul val al poeziei contemporane. Jocul cuvintelor nu mai urmează regulile clasice și face loc unor scheme diferite, care clatină prejudecățile și încearcă să imprime un suflu nou.
Am văzut semnul
pe cârligele sale
apăsându-se cu ființa
devenită & dispărută
într-o clipă
la fel cum arma
s-a întors în tocul său
sau câinele de pradă
urlând cu răutate
chiar și la el acasă.
Conștiința conștiinței scade
în întreruperi intermitente
de curent & apă sărată.
Istoria se va încheia
& cu atât mai devreme
cu atât mai bine, atât timp
cât posed un permis de trecere (Design)
-Gertrude Stein, care nu putea lipsi din această antologie. Poezie sacadată, plină de sens, care nu respectă tiparele niciunei perioade, însă se ridică dincolo de timpul scrierii. Pertinentă și emoționantă, redă frământările unei minți creatoare până la delir, care a devenit catalizator al avangardei artistice.
-L. Lang, originară din Vallejo – California și autoarea a douăsprezece cărți deja, m-a surprins prin poezia sa caldă, care încearcă să păstreze suflul evreiesc și tradițiile moștenite de generații înglobându-le în cultura modernă. Continuă transformare pare a fi cuvântul de ordine, teorie la care subscriu.
Atâta timp cât există comunitate, vom merge pe această cale sfântă.
Atâta timp cât există poezie, va exista speranță.
Atâta timp cât există cântec, va fi bucurie.
Atâta timp cât există rugăciune, va există îndurare.
Atâta timp cât există comunitate, vom rămâne împreună.
Atâta timp cât vor exista aceste lucruri,
lumea va continuă să se transforme, la fel și noi toți. (Cotitură)
-Ira Cohen, poet, editor, fotograf și cineast american – pentru melodicitatea extraordinară a textelor sale, combinațiile inedite care conferă poeziilor sale un gust dulceag de familiar, acolo realitatea contrazice orice apropiere.
Cuvintele, care pot circula oriunde,
Îmi pot spune de unde vin eu,
numele planetei mele,
spațiul gol care era casa mea?
Criminalul condamnat tânjește
la o echipă de execuție,care știe
unde să trimită umbrele
pe care le ținem înăuntru.
Între mâini există lumi
de cenușă și tunet,
ciocniri silențioase ale sensului,
dulceața perfectă a nopților
luată de la sine înțeles… (Cânt soarelui de iarnă)
Puteți cumpăra cartea: Editura Saga Israel.
(Sursă fotografii: antoneseiliviu.files.wordpress.com, racheltrousdale.com, fulgur.co.uk, poetryebook.com)
