”Ce spun cărțile. Bookiseli”, de Gheorghe Erizanu
Editura Cartier, Colecția „Rotonda”, Chișinău, 2012, 208 p.
Volumul este o imagine a emisiunii tip prezentare de carte, ținute la Publika TV între 2008 și 2012, despre volume apărute începând cu 2003. Sunt texte scurte, de până într-o pagină, în oglindă adesea cu un portret al autorului sau o copertă de carte.
Gheorghe Erizanu dezvăluie, cu un deosebit simț al brevilocvenței, cele două dimensiuni ale culturii basarabene: istoria și cultura. E drept, autorul prezintă adesea și cărți de succes internațional, precum Coelho, Beigbeder, Stieg Larsson sau clasici de felul lui Joyce, Llosa, Aer cu diamante, Roberto Bolaño, dar dincolo de inerentul tribut adus actualității se disting cele două direcții.
Din punctul de vedere al istoriei, și în special al istoriei recente, Gheorghe Erizanu alege volume despre subiecte fierbinți: holocaustul (Holcaustul la periferie de Wolfgang Benz și Brigitte Mihok, despre lagărele din Trasnistria), ocupația sovietică (Cartea foametei de Larisa Turea, despre foametea din Moldova sovietică din 1946-1947), războiul din Transnistria (1989-1992. Cronica unui război nedeclarat, de general Ion Costaș), neocomunismul, revoluția lui 2009 (Maria-Paula Erizanu, Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o, respectiv Revoluția Twitter de Adrian Ciubotaru, coord., despre evenimentele din 7 aprilie 2009). Nu lipsesc volumele despre ideologie sau de evocare (semnate de Oleg Serebrian, Vasile Ernu, Tamara Cărăuș sau de Iurie Colesnic). Ici și colo, câte o notă de protocronism (cum ar fi elogiul pentru Ion Friptu și cercetarea Lupii mării. Evoluția marinei moldovenești, de la geto-daci începere) sau, mai interesant, aproprierea unor domenii; de exemplu, albumul Insectele de Tudor Cozari, o lucrare de entomologie, bazată, aflăm, pe expediții din România și Republica Moldova, poate fi un exemplu de patriotism științific.
Din punctul de vedere al literaturii, volumul și atitudinea lui Gheorghe Erizanu dau o replică evidentă aserțiunii lui Nicolae Manolescu din Istoria critică…, după care basarabenii sunt, printr-o caracterizare globală, „defazați” sau „depășiți”. Se perindă generațiile, iar autorul scrie (și vorbește!) despre un clasic interbelic, Gib Mihăescu și Rusoaica. Bordeiul de pe Nistru al locotenentului Ragaiac (deși nebasarabean, din caua subiectului, romanul a fost ținut multă vreme sub obroc de autoritățile comuniste din țară), despre „șaizeciști”, cum ar fi Spiridon Vangheli, autorul lui Guguță, erou al cărților pentru copii, cu difuzare internațională. Personajul este mai puternic, consideră Erizanu, decât un Minister de Externe al României sau Moldovei, afirmație hazardată, pentru că Spiridon Vanghelie s-a ilustrat și într-o mitologie comunistă a copilăriei, așa cum o demostrează, de pildă, și cartea despre „Moș Gerili” (sic!). Alte exemple din generația amintită sunt Nicolae Dabija, cu Tema pentru acasă, viziunea unui poet într-un roman despre gulagul moldovenesc, Lupaniada, un roman de Ion Druță despre anii imediat postbelici sau Arhip Cibotaru, cu Pe timpul lui Teleucă,un volum de amintiri despre scriitorimea moldovenească în epoca sovietică.
Din generația postmodernismului, cu mult mai multe exemple, sunt reținuți, printre alții, Vladimir Beșleagă (Țipătul lăstunului, poeme), Emilian Galaicu-Păun, Țesut viu. 10 x 10 (un roman despre identitatea moldovenească / românească), precum și autori tineri, din ultimul val postmodernist: Constantin Cheianu (Sex & Perestroika), Planeta Moldova (Nekrotitanium, despre cyberpunkul moldovenesc / românesc), Arhipeleag, o antologie multilingvă de literatură contemporană alcătuită de poetul Vitalie Ciobanu, sub egida PEN club Moldova, Alexandru Vakulovski, cu un roman despre Roșia Montană (deci cu subiect nelocalist, românesc), Dumitru Crudu (Oameni din Chișinău, proză scurtă), Savatie Baștavoi (Diavolul este politic corect, o distopie).
O notă aparte pentru două romane scrise de autori străini, despre realitatea moldovenească, dau
Tony Hawks (Tenis cu moldoveni, un roman-frescă despre Moldova sportivă & interlopă) și australienii Santo Cilauro, Tom Gleisner & Rob Sitch, autorii Molvaniei, o contrautopie bazată pe o descriere a unui stat exsovietic.
Deși aici literatura este adesea apreciată după caracterul ei documentar, istoric, perspectiva lui Gheorghe Erizanu este una complementară lumii dâmbovițene (sau autohtone), pe care nu o neagă sau o respinge, ci o completează, pentru o imagine autentică. Cu distorsiuni și recuperări, volumul de față are miza unui întreg, ce se studiază tocmai în diferențele sale specifice.
