”Antropologie și o sută de alte povestiri”, de Dan Rhodes
Editura Vellant, București, 2016
Traducere și postfață de Nadine Vlădescu
O carte în format mic, cu 101 povestiri, fiecare având doar câte o pagină, așezate în volum în ordinea alfabetică a titlurilor. Așadar, o carte bizară, pe care nu ai mai întâlnit-o de mult timp, lucru care vă poate îndepărta din preajma ei, mai ales dacă aflați că, în volumul inițial din Anglia, fiecare povestire are fix 100 de cuvinte. Ați putea spune că este doar un experiment, poate chiar avangardist, și ați păși mai departe. Nu o faceți, pentru că volumul lui Dan Rhodes are savoare, are miez și, cel mai important, te va binedispune și te va face să gândești și să cauți răspunsuri și analogii în propria viață.
Așadar, despre ce este ”Antropologie”? Un bărbat, același se pare, poate chiar autorul-narator, își povestește în pastile mici, condensate, dar pline de înțelesuri, relațiile pe care le-a avut cu diferite femei și momentele-cheie din acestea. Fiecare relație este descrisă plastic, de cele mai multe ori amuzant, iar calitatea principală a povestirilor, pe lângă umor, este aceea că ne pune în fața unui stereotip uman, dar și a unor trăsături de personalitate diferite. Sarcastic, ironic, dar la a doua lectură totul pare desprins din realitate.
”Comis-voiajor
Tammy este comis-voiajor, călătorește și are succes. Slujba ei o face să fie plecată de acasă foarte des, dar eu nu mă plâng, de teamă să nu o pierd. Când pleacă, e mereu foarte atrăgătoare, îmbrăcată în rochii scurte, mulate și dată cu ruj roșu-aprins. Uneori lipsește de acasă zile în șir și e prea ocupată să ne sune. Aș vrea să-și schimbe slujba. Aș vrea să ne căsătorim și ea să nu trebuiască să fie plecată atât de mult. Stilul ăsta de viață nu-i face bine. Orele de lucru sunt mult prea lungi și se tot pricopsește cu boli venerice de pe colacele toaletelor din orașele îndepărtate.” (pag. 30)
În plus, cu totul originale și atipice sunt numele prietenelor naratorului nostru, precum Miracol, Licurici, Cadran Solar, Comoară, Armonie, Ciocârlie. De asemenea, trebuie să precizez că nu toate povestirile conțin mostre de umor subtil. Sunt unele destul de morbide, de vreme ce femeile mor în multe dintre acestea, unele tragice, de vreme ce asistăm la crime sau la despărțiri sau divorțuri cu scandal. Nu e vorba numai de tristețe însă, ci și de momente obișnuite, de seriozitate și de privire atentă la prezent și la viitor.
”Borne
Prietena mea m-a părăsit. Am aflat că, pe toată durata relației noastre, se mai văzuse și cu mulți alți bărbați. Era frivolă și eu am considerat că lumea trebuia să știe. Am calculat distanțele rutiere de la casa ei și până la peste două mii de locuri din toată țara și-am început să cioplesc bornele. ”Distanța până la picioarele desfăcute ale lui Mette: 263 de kilometri.” Asta a fost prima dintre ele. Am pus-o pe un hotar, chiar la intrarea în orașul Ulfborg. După ce am plantat nouă sute patruzeci de astfel de borne, mi-am dat seama că asta nu mă făcea mai fericit, că le ciopleam în formă de inimă și că îmi era un dor nebun de ea.” (pag. 18)
Nu pot decât să vă recomand cartea lui Dan Rhodes, un volum ce merită atenția voastră zilele astea de #rezist, s-ar putea să vă facă deseori să zâmbiți și să vă gândiți și la altceva.
