”Annabel”, de Kathleen Winter
Editura Polirom, Colecția ”Biblioteca Polirom. Proză XXI”, Iași, 2012
Traducere de Ada Tănasă
Citind Annabel, am fost mereu cu gândul la Middlesex (Jeffrey Eugenides); mi-ar fi plăcut ca romanul lui Kathleen Winter să fi fost publicat mai devreme, pentru o lectură educativ-comparativă. Evoluția protagoniștilor/-nistelor este diferită, la fel ca și construcția narativă și ”scenică”, însă ambele se învârt în jurul identității sexuale. Asemeni lui Cal din Middlesex, Wayne/Annabel se naște hermafrodit(ă), însă nu într-un cadru familial complex de pe o insulă elenă, ci într-o familie simplă, care trăiește în mijlocul naturii pe jumătate sălbatice din Labrador. Puțini sunt cei care îi cunosc adevărata natură, și nici măcar el/ea nu și-o conturează clar până la finalul cărții.
Părinţii îi decid viitorul cu realism, conştienţi de societatea în care trăiesc: o lume simplă, redusă la strictul necesar, o lume prinsă ca într-o capcană într-un spaţiu prea puţin populat pentru a-i permite alte „distracţii” decât bârfa generată de întâmplările deosebite. Cu toate acestea, mama sa, Jacintha, rămâne nostalgică după fiica pe care ar fi putut-o avea, iar Thomasina, o prietenă a familiei, îşi transpune parcă propria fiică (pierdută într-un accident) în pielea noului-născut. Prin numele său secret de alint pentru „Wayne” – numele fiicei sale, Annabel – Thomasina îi schimbă, poate, subconştient, destinul.
Drama lui Wayne este că nu reuşeşte să se apropie cu adevărat nici de părinţii, nici de puţinii săi prieteni. Tatăl său încearcă să îl crească pentru a deveni un bărbat simplu, din topor, pasionat de vânătoare şi solitar asemeni lui, iar mama îi permite mici capricii nebuneşti, cum ar fi costumul de baie cu model similar celui purtat de idolul lui Wayne, o campioană la înot sincron. Astfel, odată intrat/-ă în adolescenţă, Wayne/Annabel se lasă purtat/-ă de la o extremă la alta, sperând să se identifice definitoriu fie cu jumătatea sa masculină, fie cu cea feminină.
Nici chiar după ce reuşeşte să se desprindă de sub tutela părintească, protagonistul/-a nu găseşte răspunsul. Ajuns/-ă într-un oraş mai mare, mai deschis oportunităţilor, dar şi mai expus la pericole, învaţă să se descurce pe cont propriu, însă suferă agresiuni fizice şi emoţionale care-l determină chiar pe tatăl său cel taciturn să ia iniţiativa şi să încerce să îl salveze în singurul fel pe care îl cunoaşte: transformându-şi aurul acumulat de-a lungul anilor în bani lichizi şi aducându-i suma personal, sperând să îl determine să reia medicaţia hormonală la care renunţase, redevenind hermafrodit/-ă.
Portret al perioadei furtunoase a adolescenţei şi schiţă socială extrem de fină, Annabel este un roman remarcabil – un debut mai mult decât inspirat al autoarei. Tot ce pot să sper este să nu se oprească aici, fiindcă, deşi nimeni nu va reinventa roata, oricine îi poate conferi o nouă formă, o nouă dimensiune sau un nou colorit; iar eu aş dori să citesc şi despre alte teme tratate de Kathleen Winter.
