Războiul și muzica spun o singură poveste despre umanitate
„Regina inimii”, de Akira Mizubayashi
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2024
Traducere şi note: Mădălina Ghiu
Romanul lui Akira Mizubayashi (despre care la o primă căutare pe Google am aflat că a primit în 2014 distincția Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres) reușește să atingă multe dintre punctele esențiale unui roman de excepție. În primul rând, vreau să asigur cititorul că nu avem de-a face cu un roman romance clasic, ușor de digerat, poate chiar comercial, cum pare să promită titlul, am nedreptății complexitatea reală a cărții. De altfel, consider că i se face puțină nedreptate acestui gen, să nu uităm că unele dintre marile romane occidentale sunt de fapt romane de dragoste (aici mă gândesc inevitabil la Maestrul și Margareta). O nedreptate ce răzbate din modul în care este tratată tematica specifică acestui gen. Am avut marele noroc să citesc romanul într-o traducere impecabilă a Mădălinei Ghiu care, nu pot decât să intuiesc fără să fi citit originalul scris în limba franceză, a păstrat poeticitatea și căldura inițială a romanului, publicat inițial la editura Gallimard în anul 2022, iar în România la Humanitas Fiction în 2024.
Explorând mai multe registre ale expresiei umanului trecem prin evenimente diverse care contrastează și care ne fac să nu lăsăm cartea din mână. Simplificând pot doar să spun că o iubire se naște dintr-o alta mai veche. Mizuné ajunge să își cunoască bunica prin intermediul jurnalelor ei. Descoperă jurnalele după moartea bunicii, se lasă purtată in frumusețea vieții celei care trăise o poveste de dragoste demnă de marile tragedii ale lumii. Frumusețea stilului de scriere este cea care m-a cucerit din primele pagini, las mai jos un extras să vă faceți o părere:
„Lumina dimineții, încă puțin timidă, a pătruns oblic în cameră. Ieșită din lumea nocturnă, în care coborâse fără agitație sau tulburare până în profunzimile somnului perfect liniștit, auzea acum pasajele solo pentru violă din Don Quijote pe care le cântase în ajun alături de violoncelistul Yo-Yo Ma, care îl incarna maiestuos pe rătăcitorul Cavaler al tristei figuri. Opera grandioasă a lui Richard Strauss, la care lucrase luni la rând pentru acest concert, devenise într-un fel coloana sonoră a existenței ei.”
Iubirea lui Jun (student de origine niponă la Școala Națională de Muzică din Tokyo, venit în Franța cu doi ani înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial) pentru Anna se naște la Paris. Pe când cei doi tineri sunt gata să cucerească lumea, se întâlnesc în mod întâmplător într-un local. În urma relației lor, întreruptă brutal de începerea războiului, Jun fiind obligat să se întoarcă în țara de origine pentru a se înrola în armată, se naște Agnès, mama lui Mizuné (semnificația numelui său fiindu-i oferită de către mama ei, Agnès, reprezentând o combinație a unor cuvinte japoneze, se traduce prin „muzica apelor”).
Pasajele în care sunt prezentate scene din timpul războiului sino-japonez (7 iulie 1937 – 9 septembrie 1945), pe care Jun le-a păstrat în paginile jurnalului său, demonstrează cât de mare este complexitatea și cât de multe sunt contrastele proprii naturii omului. Jun este cel care își păstrează sufletul și sensibilitatea vii, povestește cum violența militarilor aflați la conducere îl îngrozea. Una dintre cele mai marcante scene este cea a uciderii unei tinere femei, acesta este singurul care nu își poate reprima suferința și spaima în fața grozăviei. Cel mai mare păcat în război este să îți pese, „greșeală” pentru care Jun este de fiecare dată pedepsit. Arta este cea care va salva personajele din fața ororilor războiului, cei doi își păstrează sufletul intact, reușind ca după experiența traumatică să iubească din nou, să aibă din nou încredere în oameni și să-și găsească locul cuvenit în lume.
Pendulăm între perioade, între război și pace, între amintiri și prezent, între jurnale și alegeri vii ale unor suflete tinere, care se regăsesc în încercarea de-a descoperi ce anume i-a adus împreună cândva într-un trecut străin pe alți doi tineri proveniți din lumi diferite. Emoția trăită de cei doi nepoți, care merg pe urmele trecutului bunicilor lor, creează o altă poveste impresionantă. Fiecare în parte, din dorința de a-și cunoaște rădăcinile, ajung să întâlnească o altă persoană care să le împărtășească iubirea de viață. Au parte de o întâlnire care le schimbă perspectiva asupra existenței lor.
Modul în care se completează reciproc planurile acțiunii te ține mereu prins(ă) în ițele fermecătoare ale poveștii, puțin cinematică, profundă și caldă, povestea pare un dans între contrastele esențiale ale existenței umane. Urmărești fascinat(ă) armonizarea dintre iubire și război, dintre culturi și dintre epoci, care par fie că se dizolvă, fie că prind formă. Firele poveștii se întâlnesc și despart într-un mod armonios, așa că te lași purtat(ă) într-o împletire a celor mai importante aspecte ale vieții, un joc al perspectivelor naratologice prin care este cel mai bine surprins umanul. Prin ochii soldatului Jun răzbate puterea de distrucție, dar și de vindecare a omului, este miraculos cum acesta reușește să se detașeze de cruzimea camarazilor săi. Alege între dezumanizare și moarte, varianta a doua, ca un sacrificiu necesar salvării esenței sale umane.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursa fotografie autor: radiofrance.fr, Humanitas.ro, Amazon.fr, harpercollins.com)
