”Ultima doamnă Parrish”, de Liv Constantine
Editura Corint, Colecția Leda Bazaar, București, 2020
Traducere din limba engleză de Roxana Olteanu
Un foarte bun thriller psihologic! Atat din punct de vedere al constructiei: determinarea si motivarea psihologica a personajelor, plasarea actiunii in diverse momente, cu reveniri in timp in vederea intelegerii si limpezirii structurii si demersurilor acestor personaje. Dar si din punct de vedere al gradarii povestilor de viata, al tensiunii cu accente de policier si surprinderea multora dintre cutumele sociale, sperantelor indreptatite si dorintelor hulpave de parvenitism. Specifice oricarei culturi in orice vremuri. Si toate acestea avand un rezultat fericit din punct de vedere literar, datorita unei scriituri bogat nuantate, cu dialoguri vii si credibile, impregnate de exprimarea trairilor interioare ale celor trei personaje principale. Si nu in cele din urma, cu surprizele finale de rigoare, la care eu, desi un cititor inrait de gen si cu oareşce experienta de viata, nu m-am asteptat intru totul.
Amber Patterson – o tanara sub treizeci de ani provenind dintr-un orasel plictisitor, dintr-o familie saraca, cu o viata sordida si fapte reprobabile la activ. Aflam despre ea “atunci, la acea varsta frageda, a inceput ea sa viseze la ceva diferit si mai bun”, aflam ca “invidia ii umple gatul cu acreala” (…) asta face bogatia pentru tine”, ravneste dupa “superba casa a familiei Parrish, bogatia, viata pe care o duc in familie”.
Amber reprezinta Inteligenta raului. Are o structura prihologica speciala, o obsesie pentru ordine si disciplina pe fondul unei inteligente native ascutite, o invidie puternica si o constiinta plina de sine… convinsa ca ea isi merita tot ce alta are si ea nu. Scopul parvenirii o impinge spre o documentare serioasa spre a-si atinge scopul. Nascoceste povesti tragice, studiaza “Revista publicata de Institutul pentru studierea fibrozei chistice” si se infiltreaza in mijlocul familiei Parrish, in oraselul Bishops Harbor, aproape de New York. Citeste cu ravna, viziteaza marile expozitii ale metropolei, se instruieste in vederea captarii interesului celui de care este interesata.
Metodele lui Amber sunt diverse si elaborate strategic. Se face utila, pentru ca are certe calitati organizatorice si, cu multa rabdare investita in relatia cu Daphne Parrish, ajunge copresedinta a fundatiei acesteia “Zambetul lui Julie” si pas cu pas simte “ca a castigat pe toate fronturile”. Dar si razbunatoare fiind, cu greu isi tine firea. Observa fiecare amanunt, isi calculeaza fiecare pas, construieste cu ravna si hotarare viitorul la care viseaza.
Infiltrata in familie, alaturi de cei doi soti Parrish si cele doua fetite ale lor, este a cincea roata la caruta, ceea ce nu o opreste sa mearga cu acestia la spectacole en vogue in New York, sa manance la marile restaurante, sa doarma la Hotelul Plaza sau in apartamentul gazdelor sale, sa poarte rochiile scumpe sau lenjeria eleganta a lui Daphne, sa prinda din zbor orice amanunt intim al casniciei Parrishilor, sa fie angajata in concernul stapanit de Jackson Parrish, sa o inlature josnic pe sefa sa, careia ii ia locul ca sefa de cabinet a mahărului. Ratusca insipida devine o tanara atragatoare si sofisticata.
Minciuna instaurata in viata lui Amber devine pentru ea “felul de a trai”.
Sunt si clipe de descurajare… planul se clatina uneori, atingerea obiectivului nu este usoara si la indemana, insa Amber este constienta ca ”nu are rost sa se grabeasca si sa strice totul, ca alta data”, caci trecutul lui Amber este la fel de abject ca si metodele prin care isi reconstruieste viata actuala, catre viitorul pe care si-l doreste. Viitorul in care sumele enorme cheltuite de catre Daphne pe bijuteriile de mare gust, pe posetele de lux, pe imbracamintea de firma si pe incaltamintea semnata de cei mai renumiti designeri isi vor pierde destinatarul si ii vor reveni ei si numai ei. Si pentru atingerea scopului, Amber tese in continuare panza de paianjen nesatul.
In primele zile ale apropierii si prieteniei lor, pare ca intalnirea lor “a fost un noroc pentru amandoua”. Iar (inca) naiva Daohne spune ca “eu sunt aici, daca ai nevoie de ceva” si aflam ca “Amber a zambit. Nu-i trebuia de la ea decat totul”.
Daphne Patterson, casatorita cu superbul magnat Jackson Patterson, mama a doua fetite simpatice si inteligente, nevindecata inca de pierderea cu douazeci de ani in urma a surorii sale Julie, aceea in amintirea careia a infiintat fundatia “Zambetul lui Julie”, are o viata de familie bogata si plina de iubire. Pe cele doua femei le-a legat tragedia comuna a pierderii pentru fiecare dintre ele a cate unei surori mai mici, rapite de aceeasi boala, fibroza chistica. Daphne ii impartaseste “prietenei” sale Amber, cu multa retinere si decenta: “Casnicia cere multa munca. Cand iubesti pe cineva, nu lasi nimic sa o distruga.”
Jackson Patterson este al treilea personaj al triunghiului, superbul si “iubitorul” tata de familie. Un portret cu doua feţe, un Janus al timpurilor noastre, bine surprins, descris si argumentat psihologic de autoarele romanului.
Ceea ce nu stie Amber in timp ce isi tese panza sa de paianjen tradator este ceva esential din viata lui Daphne, atat de invidiata si tradata de la primul pas si de sot si de “prietena”:
“Cand descoperi ca esti casatorita cu un sociopat, trebuie sa devii creativa. Nu are rost sa incerci sa-l schimbi – cand oala e deja in cuptor, e prea tarziu (…) se spune ca sotiile sociopatilor au o doza foarte mare de empatie (…) Daca sociopatilor le lipseste empatia, iar victimele lor au prea multa, ai zice ca cei doi alcatuiesc cuplul perfect. Dar, evident, empatia nu se poate imparti. Nu poti spune: <<Uite, ia putina de la mine, eu am prea multa>> Iar sociopatii nu o pot obtine sub nicio forma- tocmai lipsa ei ii defineste.”
Daphne intelege la timp si spune ca “manipularea lui Amber a fost atat de subtila si de lina, ca n-am avut niciodata o cat de mica suspiciune”. Si intoarce tradarea in favoarea ei. Dar nici Amber nu a inteles, decat prea tarziu, ca lanturile de care a reusit sa se elibereze greu incercata, dar si inteligenta Daphe, au devenit lanturile ei, pedeapsa ei, de care probabil ca nu v-a reusi sa scape usor.
Si in final, acest paragraf, pe care voi, cititorii il veti intelege si il veti gusta cu satisfactie, dupa ce ati sorbit pagina cu pagina acest roman bine scris.
“(Amber) a scos pachetelul din buzunar. L-a desfacut si a scos de acolo o testoasa ieftina din plastic, cumparata de la magazinul de marfuri de un dolar.”
“Uite, scumpule! a spus leganand-o in fata lui. Ceva care sa-ti aminteasca de mine. Ca si tine, nu mai are nicio putere asupra mea.”
Un simbol al eliberarii de trecut,
Observ ca se practica din ce in ce mai mult, scrisul la patru maini 🙂 . Si cu succes.
“Liv Constantine este pseudonimul surorilor Lynne Constantine si Valerie Constantine. Despartite de trei state, cele doua surori din America si-au petrecut zile intregi construind intrigi pe Skype si pe e-mail. Ele recunosc ca au dobandit talentul de a scrie carti pline de suspans din vremea copilariei, cand se bucurau de povestile spuse de bunica lor grecoaica.” (coperta a treia a volumului) Puteti afla mai multe pe https://livconstantine.com/about-liv/
Iar de pe coperta a patra aflam:
“Un Bestseller International recomandat de Reese Witherspoon in Clubul ei de carte”
… si ca romanul este “in curs de ecranizare pe Amazon Prime”, produs de Cathy Schulman de la Welle Entertainment si Jeff Gaspin de la Media. Producator executiv si scenariul – Jessica Mecklenburg (The Twilight Zone si Stranger Things).
Repet aprecierea mea că acest roman este un foarte bun thriller psihologic şi vă îndemn să vă scuturaţi de prejudecăţi diverse (da, ştiu că le aveţi!) şi să îl citiţi neapărat. Si tot neapărat, daţi-ne de veste câte ceva despre impresiile voastre.
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint.
(Sursă fotografii: EdituraCorint.ro, Harpercollins, Bookbub.com, LivConstantine.com)
