”10 materiale minune și poveștile lor incredibile”, de Mark Miodownik
Editura Publica, Colecția ”Co-lecția de știință”, București, 2017
Traducere din engleză de Vasile Decu
Mark Miodownik este profesor universitar și specialist în știința materialelor, iar în aceste calități a studiat și a cunoscut suficiente lucruri inedite, provenind direct din știință, pentru a-și imagina cum ar trebui să arate o carte care să aducă știința mai aproape de oamenii obișnuiți, cei care nu se pricep, de cele mai multe ori, la tehnologii, definiții, axiome sau amănunte despre o știință sau alta. Cu alte cuvinte, din partea unui specialist foarte bun, avem în ”10 materiale minune și poveștile lor incredibile” o carte de popularizare a științei foarte interesantă și instructivă, iar modul în care aceasta este explicată este cu atât mai adevărat:
”Pentru a crea aceste materiale – pentru a ne satisface nevoia de a avea lucruri pentru adăpostul sau hainele, pentru a ne satisface pofta de ciocolată ori de cinema –, a trebuit să facem ceva remarcabil: a trebuit să stăpânim complexitatea structurii interne a materiei. Această înțelegere a lumii se numește știința materialelor și are o vechime de câteva mii de ani. Este la fel de importantă și de umană precum muzica, arta, filmul, literatura ori celelalte științe, doar că este ceva mai puțin cunoscută.” (pag. 280)
Așadar, plecând de la o fotografie care îl înfățișează undeva pe un acoperiș al blocului în care locuiește, bând o cană de ceai sau cafea, autorul cărții pornește în explicații detaliate despre felul în care zece materiale au ajuns în forma perfect utilizabilă și folositoare în care se găsesc în zilele noastre. Aceste materiale sunt: oțelul, hârtia, betonul, ciocolata, spuma cauciucată, porțelanul, implanturile, plasticul, grafitul și sticla. Fiecare dintre acestea sunt prezentate, cu umor, din punct de vedere istoric, felul în care au evoluat, modul în care s-au transformat de la ceea ce există în natură, în stare pură, la forma în care există și sunt utilizate acum, de cele mai multe ori prin meșteșugul omului.
Poate că multe dintre aceste materiale sunt, de cele mai multe ori, absolut banalizate de mulți oameni, Mark Miodownik încearcă (și reușește) să transforme această gândire în ceva mai instructiv, explicând cât de importante sunt, fiecare dintre ele, și cât de folositoare sunt în viața de zi cu zi. Să luăm ca exemplu hârtia, utilizată în fiecare zi, fără să îi apreciem cu adevărat valoarea (ei bine, doar unii dintre noi, știu că cititorii de cărți clasice iubesc hârtia!). Aflăm din cartea de față că a devenit un obiect atât de banal încât oamenii au uitat că ”în cea mai mare parte a istoriei ei, a fost rară și scumpă”; descoperim istoria feluritelor forme de utilizare a hârtiei precum hârtia fotografică, bonurile fiscale, cărțile, hârtia de împachetat, plicurile, bancnotele sau biletele de călătorie; pentru că mereu am avut probleme cu îngălbenirea paginilor din cărți, acum știm că motivul vine de la utilizarea unei paste de lemn ieftine, care va conține lignină și, prin interacțiunea cu oxigenul în prezența luminii, crează ”cromofore” – purtătoare de culoare, care îngălbenesc hârtia în timp; în privința bancnotelor, acestea nu sunt făcute din celuloză de lemn, ci din bumbac, care le oferă rezistență, dar modifică și sunetul hârtiei (căci ce e mai plăcut decât sunetul banilor, ar spune unii). În plus, Mark Miodownik împletește în fiecare capitol mesajul științific pur, dar nu plictisitor, cu amănunte amuzante, care sporesc plăcerea de a citi o carte, până la urmă, de știință. Iată un exemplu, tot de la capitolul privind hârtia, despre hârtia igienică:
”Mă uimește faptul că încă ne ștergem la fund cu hârtie, în ciuda faptului că au fost inventate numeroase alte mijloace, mai igienice și mai eficiente, de a realiza cel mai urât mirositor și visceral act din existența noastră. Consumul de hârtie igienică are multe efecte pe termen lung. Pentru început, potrivit revistei National Geographic, industria globală a ștersului la fund necesită tăierea și procesarea zilnică a 27.000 de copaci. Faptul că hârtia este folosită o singură dată, apoi aruncată pe conductă, îmi pare un final îngrozitor al vieții atâtor copaci. Dar există un scenariu și mai rău: atunci când hârtia nu vrea să dispară din vasul de toaletă.” (pag. 63)
Ceea ce mă bucură este că, după fiecare pagină, după fiecare capitol, rămâi cu informații noi, care vor ajuta la formarea ta intelectuală (care trebuie să fie continuă, cum spun unii). Fie că vorbim despre primele lame pentru bărbierit sau despre felul în care au fabricat romanii betonul (și astfel au rămas multe în urma lor, inclusiv Panteonul din Roma, cel mai mare dom din lume construit fără armătură), fie că descoperim cum a devenit ciocolata ciocolată, dintr-o nucă tropicală cu gust oribil sau felul în care s-a născut diamantul sau lonsdaleit-ul (nu știați ce e, dar se pare că este cel mai dur material din lume, în dauna diamantului, și este format tot din atomi de carbon), fie că aflăm adevărul despre plastic, fără de care nu ar fi existat nici cinematograful, nici cinematografia sau despre felul în care a fost inventat ghipsul, toate acestea reprezintă moduri în care ne putem îmbogăți cultura generală printr-o metodă simplă și eficientă – o carte.
Marele merit al volumului ”10 materiale minune și poveștile lor incredibile”, scris de Mark Miodownik, este acela că autorul nu a devenit decât rareori prețios, concentrându-se pe explicații simple, dar nu scurte, despre fiecare dintre materialele prezentate, iar un cititor obișnuit, fără înclinații științifice, așa cum mă consider și eu, descoperă și învață multe lucruri interesante, fie că vorbim despre o abordare istorică, civilizațională, antropologică, fie despre una pur științifică (chimie, fizică, astronomie etc.). O carte interesantă și instructivă, utilă pentru toată lumea.
