Acum ceva timp, Dan Gulea, unul dintre foștii noștri colaboratori scria despre un „exercițiu” al lui Raymond Queneau, volumul „O sută de mii de miliarde de poeme”, adaptate / adoptate în română de către Șerban Foarță (Editura Art, 2013), spunând: „Queneau nu e o mașină, el a existat, dar limbajul poate fi o mașină. Queneau (și Foarță, așadar) nu fac decât să pună în mișcare această mașinărie a limbajului, pentru a produce virtualități de sonete, de poeme.”
Știu că felul în care era alcătuit acest volum m-a intrigat, pentru că mi-a trecut prin mână, și mi-am zis că e ceva ciudat cu acest autor francez. L-am redescoperit zece ani mai târziu, după ce i-am citit alte două cărți emblematice apărute la Editura Paralela 45 și am concluzionat: Raymond Queneau este un scriitor cu totul deosebit, printre scriitorii care reconstruiesc literatura și produc permenent noi concepte ce uimesc și atrag cititorul de literatură bună!
„Exerciţii de stil”, de Raymond Queneau
Editura Paralela 45, Colecție Ficțiune fără frontiere, Pitești, 2013
Colectiv de traducători coordonat de Romulus Bucur
Prefață de Luca Pițu
O poveste mică și aparent simplă: un incident într-un autobuz, puțini nervi, puțină angoasă, grabă, aglomerație, plus un final văzut de la distanță, legat de modă și de un nasture la pardesiu.
De la acest text, Raymond Queneau face 99 de exerciții de stil pur și simplu impresionante: o poveste simplă reconstruită într-o multitudine de feluri, de la păsărească la javaneză, de la perfectul simplu la imperfect, de la poezie la proză, de la geometrie la zoologie, de la sincope la afereze și apocope, de la matematică la animism, de la „deci” la lipsa inteligentă a unor cuvinte, litere sau fraze. Fiecare text este diferit și totuși este același, conține aceeași poveste repovestită în altă modalitate.
Iată două exmple, textele intitulate „Pentroo engleji” și „Deci”:
„Intr-woo zee spre amiazer am looat otobiusul spre Poarta Champerret. Era aprowape pleen. Totushi am urcat shi am verzut oon berbat cu geetool loong shi o palerye inconjoorater cu oon fel de sfoarte împletiter. Atchest domn se enerve pe oon indeeveed kare eel kalca pe pitchiwaore, apoi se doose sa se asheze.
Putsin my tirzeew l-am reverzut in fatsa Gaardi Saint-Lazare in company a oonooi dandy kare il sertooia sa-shi moote putsin nastoorele pardesiewului.”
„Deci autobuzul a sosit. Deci am urcat. Deci am văzut un cetățean care mi-a atras atenția. Deci i-am văzut gîtul lung și am văzut și șnurul din jurul pălăriei lui. Deci a început să îl înjure pe vecinul său care îl călca în picioare. Deci s-a dus să se așeze.
Deci, mai târziu, l-am văzut din nou la Cour de Rome. Deci era cu un amic. Deci amicul îi spunea: ar trebui să-ți mai pui un nasture la pardesiu. Deci.”
Un exercițiu impecabil despre limbă, limbaj și puterea acestora! (Dar și o traducere foarte bună, deloc ușoară!)
„Zazie în metrou”, de Raymond Queneau
Editura Paralela 45, Colecție Ficțiune fără frontiere, Pitești, 2008
Traducere și pseudopofață de Laszlo Alexandru
Zazie este o puștoaică din provincie ce ajunge pentru prima oară la Paris la unchiul său, cu unicul scop de a vedea metroul, aflat însă în grevă, așa că își concentrează toată puterea (și forța de seducție!) pentru a deconstrui lumea din jurul său. Și începe nebunia de personaje, de întâmplări, de evenimente și… de limbaj.
„Ființa sau neantul, iată problema. Să urci, să cobori, să mergi, să vii, atâtea face omul că până la urmă dispare. Un taxi l-aduce, un metrou îl duce, turnul nu-l bagă-n seamă, nici Panteonul. Parisul nu-i decât o himeră, Gabriel nu-i decât un vis (draguț), Zazie himera unui vis (sau a unui coșmar) și toată povestea asta himera unei himere, visul unui vis, nu mai mult decât un delir bătut la mașină de un romancier idiot (vai! pardon).” (pag. 80)
Contează și nu contează ce se întâmplă, mai important e să ne concentrăm pe discuții, pe verbe și adverbe, pe cuvintele gândite, bine țintite și mereu savuroase ale autorului francez:
„- Un pahar de bere cu limonadă, Zazie, propune Gabriel, ce părere ai?
– Io vreau o cacocalo și nimicalceva.”
Hotărât lucru, Raymond Queneau este un maestru al limbii și al limbajului. Iar o reușită atât de temeinică nu putea fi adevărată fără excelenta traducere în limba română a lui Lazslo Alexandru…
