Editura Vellant vă aşteaptă la Gaudeamus între 16 și 20 noiembrie, cu titluri noi şi recomandări de lectură pentru încă o iarnă.
Facebook event: Vellant la Gaudeamus 2016
Cele mai noi apariţii Vellant: Iocan doi | revista de proză scurtă, „În Oraşul Bucurville” de Carmen Tiderle, „Cum iubim” | antologie de texte, „Miroirs” de Gigi Căciuleanu, Catalogul „MAMUCA” (Mai-mult-ca-abstractul), „Zis și cusut” de Victoria Zidaru, „a + b” de Ana Bănică.
Iocan | revista de proză scurtă
După succesul de debut al revistei Iocan, cu un prim tiraj epuizat într-o săptămână, Iocan doi revine cu 17 prozatori, nume noi, dar şi câteva nume sonore, româneşti şi internaţionale, şi cu subiecte variate – o carte ce dezvăluie o crimă, dar care îşi pierde paginile atunci când este citită, un oraş în care oamenii se metamorfozează atunci când vorbesc la telefon, un cowboy cu pălărie albă, ce apare în pozele de vacanţă ale unei familii, sau un bătrân care întârzie să moară, spre necazul soţiei. Prospeţimea, diversitatea şi actualitatea textelor separă Iocan de toate colecţiile de acest gen.
Iocan, revista de proză scurtă, a pornit din capul unor scriitori. Au complotat la alcătuirea ei Cristian Teodorescu, Marius Chivu și Florin Iaru.
„Ce? Proză. Proză scurtă. Cum ai spune Bond. James Bond. Sînt atît de multe talente care nu au ieșire la mare, adică la publicare, și care sînt amenințate cu dispariția, că te năpădește melancolia. Editurile – reticente, publicul – indiferent. Dar paginile celor care semnează în acest prim număr, scriitori contemporani cunoscuți sau nu, vă vor oferi o vie, surprinzătoare și rapidă viziune a prezentului.” Florin Iaru
Revista Iocan este o publicaţie trimestrială. Numărul 3 al revistei va fi publicat în luna noiembrie a acestui an.
În Oraşul Bucurville, de Carmen Tiderle
Ilustrator: Vali Petridean
După succesul cărții Pe dos, poezii cu prostii pentru copii, Carmen Tiderle revine, la un an distanță, cu o nouă colecţie de poeme pline de viață pentru copiii zilelor noastre: În orașul Bucurville – o bucurie de carte, cu aproape o sută de poezii scrise într-un stil „neserios” despre lucruri și întâmplări aparent mici care însă ascund idei mari.
Un volum de fabule contemporane, superb ilustrate, care nu subestimează inteligența celor mici și nici cheful de copilărie al celor mari. Ceea ce o face delicioasă pentru copii și adulți deopotrivă.
Bucurville e un oraș în care n-are nimeni domiciliu stabil fiindcă e orașul copilăriei, dar e un loc demențial în care ființele și lucrurile au ceva nou și uimitor de spus și de făcut: la primarie candidează un copil, doi bascheți Converse sunt cei mai buni prieteni din univers, semnele de punctuație au o altercație, o masă de bucătărie pleacă în călătorie, viermele de mătase face lână, copiii au alergie la învățat pe dinafară poezie, unicornul are cornul în fund, Moș Crăciun vine doar că are nevoie la toaletă…
În orașul Bucurville, fiecare poem e o bucurie. Prin idee, ritm, rimă și, nu în ultimul rând, prin ilustrație, semnată de Vali Petridean. În orașul Bucurville, la fel ca Pe Dos, e o carte #must-read în familie, pe care copiii o vor adora și care le va deschide garantat pofta de citit.
Cum iubim. Antologie
Coordonator: Genevieve Fieraru
32 de autori – Pascal Bruckner, Emanuela Ignaţoiu-Sora, Cristian Teodorescu, Simona Popescu, Nadine Vlădescu, Diana Adamek, Nora Iuga, Ciprian Măceșaru, Radu Aldulescu, T.O. Bobe, Matei Cocimarov, Adrian Alui Gheorghe, Laura Ariton, Florin Bican, Dumitru Augustin Doman, Iuliana Dumitru, Genevieve Fieraru, Claudiu Komartin, Matéi Vișniec, Simona Sora, George Șerban, Sebastian-Vlad Popa, Octavian Soviany, Angela Marinescu, Cristian Robu-Corcan, Doina Rusti, Dan Stanca, Radu Vancu, Dan Pleşa, Mihaela Pascu, Alex Tocilescu, Andrew Solomon – scriu despre iubire într-un volum ce reuneşte proza scurtă, poezia şi eseul, asamblate grafic între aceleaşi coperte de Radu Manelici.
„Această carte nu răspunde la marile întrebări despre întâlnirea cu celălalt. Ar fi și imposibil cât nu avem o măsură universală pentru dragoste. Iar fiecare nouă expresie a felului în care iubim ne încredințează că nici nu vom avea vreodată una. Grăbiți să descifrăm miracolul și să‐l înțelegem, să surprindem mecanica cristalizării, convinși că așa o vom putea controla, uităm adesea că drumul până la întrebări este parte din ceea ce căutăm. Cartea de față, compusă din textele autorilor care au primit să scrie despre întâlnirea cu celălalt, mărturisind‐o, își propune să‐i restituie cititorului acel drum, când prima întrebare nu se ivise încă în mintea lui.” Genevieve Fieraru
„Ce dar preţios face Genevieve Fieraru cititorilor, alcătuind această carte! Un dar pentru vacanţa care stă să înceapă, pentru orice altă vacanţă, pentru oricare zi în care am şansa să petrec câteva ore în compania acestor scriitori minunaţi (unii dintre ei, chiar scriitorii mei iubiţi), care scriu în atâtea feluri (tehnic şi existenţial) despre cea mai mare enigmă a vieţilor noastre, după viaţa însăşi: dragostea. Cum iubim aluvionează aici, de fapt, multe alte întrebări: pe cine? cât? de cine ne lăsăm iubiţi? etc. Până una alta, să ne lăsă ademeniţi de cartea însăşi care, n-am nici un dubiu, are puterea de a seduce.” (Sanda Cordoș)
„Ne străduim atât de mult să nu fim patetici, încât ne e greu să spunem iubirea. Și nu-i vorba aici despre bărbații care nu pot rosti cele două cuvinte. Avea dreptate Roland Barthes, în urmă cu câteva decenii: e mai ușor să spui sexul decât să spui iubirea. Ultima te pune într-o poziție patetică de care nu știi cum să scapi mai repede, ca nu cumva să scazi în ochii celui care-ți măsoară inteligența cu centimetrul, sau prestigiul cu detectorul de sacru. Cred că acest volum adună scriituri, minți, buze și sexe suficient de diferite încât să pretindă identificarea. Cititorul nu va afla de aici cum trebuie să iubească, asta știe și singur. Va afla ce e frumos, deștept și cool să spui despre iubire.” (Alexandru Matei)
Miroirs
Autor: Gigi Caciuleanu
Gigi Căciuleanu, o personalitate mondială a dansului contemporan, dezvăluie în volumul Miroirs încă o faţetă a profilului său artisitc: lirismul. 44 de poezii şi 28 de desene sunt cuprinse într-un volum care aminteşte de graţia dansului, însă surpinde prin precizia cu care autorul stăpâneşte nu doar gestul, ci şi cuvântul, şi linia.
“Gigi Căciuleanu – dansator, coregraf, pedagog cu vocație, conducător de companii reputate este o voce originală și profundă a dansului contemporan. Un destin artistic de excepție, modelat de întâlniri cu personaje ilustre: Miriam Răducanu, Pina Bausch, Rosella Hightower, PIerre Cardin, Jean Michel Jarre, Murray Louis, Maina Gielgud, Maia Plisețkaia. Protagonist și creator al unor capodopere scenice, unde sunt împreună cercul ridicat la pătrat, focul vulcanilor, briza primăverii, zborul mut al îngerilor
Teluric și celest, senzual și spiritual, Gigi Căciuleanu este un virtuos al formei și al ideii prin dans. În Miroirs, 44 de poeme și 28 de desene ne dezvăluie o față tainică a artistului. Gigi Căciuleanu dansează pe foaia albă cu aceeași grație ca pe scenă, compunând un chip cioplit din frânturi de viață, din frânturi de corp, din zdrențe de vis, din picături de hău„. Ludmila Patanjoglu
MAMUCA (Mai-mult-ca-abstractul)
Autori: Erwin Kessler, Carola Chisiu, Silviu Dancu, Dan Popescu, Ioana Pearsica, Ioana Serban, Cristian Vechiu, Alexandra Zegrean
Catalogul MAMUCA (Mai-mult-ca-abstractul), reprezintă al treilea – și cel mai declarativ – component al evenimentului organizat de MARe (Muzeul de Artă Recentă), cu ocazia NAG 10, în noaptea dintre 30 septembrie spre 1 octombrie 2016. Evenimentul compozit, numit MAMUCA, a presupus, așadar, expoziția cu același nume (pretextul), clădirea muzeului care a găzduit-o (motivul) și catalogul omonim (mărturia).
Expoziția nu a fost o expoziție, cât o expunere. O iluzie. A durat câteva ore, apoi a dispărut. A durat cât o perioadă de grație, a fost un act de transparență explicită, a fost o ispită, a fost o ”eroare”, o promisiune, o amăgire. Prezentând 25 de lucrări semnate de tot atâția autori, MAMUCA s-a dorit un ”eșantion” cvasi-onest din patrimoniul MARe. A ”tăiat” oblic decenii de artă românească, așezând într-un concept unitar (dar ludic) lucrări din anii 60 dar și lucrări din 2015. A pariat pe asocierea unor discursuri care din punct de vedere ”canonic” sunt incompatibile, a ignorat anacronismul, a respins diacronismul și a impus puncte comune acolo unde în mod convențional nu le caută (sau nu le găsește) nimeni. Pe de altă parte, expoziția a fost un pretext de vizitare a șantierului clădirii MARe, în timpul NAG 10. Un șantier, un ”work in progress”, un ”performance” în sine, clădirea muzeului era, de fapt, exponatul principal. Și s-a arătat în premieră. Expoziția s-a ”întâmplat” doar pentru a se putea ascunde în fundația din beton a clădirii. Cu ocazia NAG, arta a fost un pretext pentru clădirea muzeului care a găzduit-o. După deschiderea oficială, clădirea muzeului va fi un pretext pentru arta pe care o va găzdui.
Catalogul MAMUCA este, așadar, a treia componentă a expoziției-performance organizată de MARe cu ocazia Nopții Albe a Galeriilor din 2016. El este ceea ce rămâne, este elementul permanent dintr-o expoziție cu ”arderi” intense (căci expoziția s-a ”realizat” și s-a ”consumat” în doar câteva ore!), prezentată într-un spațiu încă neterminat.
Catalogul MAMUCA este produsul finit, împlinit, dar fără ”oră de închidere”, al unei expoziții dense, dar efemere, dintr-un spațiu care încă tinde spre momentul inaugurării. Autorii sunt, de fapt, ”antiautori”. Nu neapărat niște nepricepuți, dar cu certitudine oameni care nu reprezintă acel ”estabishment” confirmat în decenii întregi, în sumedenie de vernisaje, în mulțime de articole apărute în reviste de autoritate. Carola CHIȘIU, Silviu DANCU, Dan POPESCU, Ioana PEARSICĂ, Ioana ȘERBAN, Cristian VECHIU și Alexandra ZEGREAN (îi numim aici în ordine alfabetică) sunt, desigur, familiari cu arta. Sunt galeriști, conservatori, PR-i culturali, masteranzi sau doctoranzi în Istoria Artei. Dar NU sunt critici de artă. Sau poate că tocmai de aceea chiar sunt critici de artă? Nici chiar Erwin KESSLER, curator al expoziției, coordonator al volumului și semnatar al introducerii (o ”Notă de sens”), nu se consideră ”critic de artă”, ci istoric al artei.Catalogul nu prezintă imaginile lucrărilor, cât le ascunde la granița inevitabilă pe care care o sugerează ”cotorul”. În schimb, catalogul prezintă mai ales textele despre imagini. Textele unor amatori (în toată deplinătatea etimologică a cuvântului), expunere a unei serii de subiectivisme educate. Imaginile sunt și ele, toate, în catalog. Nu vi se vor oferi lesne. Nu vi se vor părea accesibile. Vi se va părea incomod să le vedeți ”cum trebuie”. Dar abia în asta constă toată ideea. Căci MAMUCA a fost doar un proiect menit să vă întrebe:
Arta poate fi văzută ”cum trebuie”?
Zis si cusut
Autor: Victoria Zidaru
Zis și Cusut | Victoria Zidaru este un volum ce cuprinde imagini și texte despre cel mai recent proiect al artistei.
Mi-am petrecut copilăria într-un colţ de rai, într-un sătuc de lângă Suceava. (…) Mă jucam în ploaie, vorbeam cu vântul, şuierând ca el, strigând norilor să se risipească, râzând soarelui să iasă şi să lumineze pajiştea verde din curtea casei părinteşti. O amintire foarte clară este cea în care am fugit pe un deal, prin ploaie, pentru că acolo, în vârful lui, stăteau norii, şi eu voiam să intru printre ei, ca printre nişte vălătuci de lână, ca aceia pe care îi torcea bunica. Expediţia zilei era să merg pe un deal, aflat în spatele casei noastre, pentru că îmi plăcea să privesc satul de sus, casele şi acareturile ca nişte jucării, pajiştile şi grădinile ca nişte desene în carouri, oamenii ca nişte furnici. Aveam senzaţia că planez ca un fulg peste toate acestea, într-o stare de fericire cum numai în copilarie poţi s-o ai.
(…) Legat de această senzaţie de zbor, ca-n vis, vreau să spun că atunci când în viaţă mi-a fost greu, sau am fost încercată de năpraznice suferinţe, amintirea acelor clipe mi-a uşurat sufletul. Jucăriile mele n-au fost din cele cumpărate din magazin, ci făcute de meşterii satului, din lemn, ori însăilate, din cârpe şi beţişoare, de mama şi, mai târziu, chiar de mine, folosindu-mi imaginaţia, făcându-mi păpuşi, casuţe, scăunele sau orice doream să am. Un scăunel întors invers devenea maşină, ori vapor, ori altceva. În jocul acesta al copilăriei, fiecare obiect căpăta o dimensiune spirituală. Reperele vieţii mele atunci s-au fixat. Se spune că ceea ce faci în primii trei ani de viaţă constituie un fel de amprentă, o matrice pentru ceea ce vei deveni mai târziu şi la care te vei reîntoarce, sistematic, etapă după etapă a vieţii tale. Aşadar, copilăria mea acolo a fost ca o vizită în Rai, primită cadou de la Dumnezeu, cel puţin aşa văd acum timpul fericit petrecut atunci.“ Victoria Zidaru
„(…) Meditaţiile Victoriei asupra esenţialului, în diferite forme de manifestare – sculptate, pictate, cusute – se convertesc în roadele înaripate ale îndeletnicirilor ei. Simboluri ce dau de gândit asupra condiţiei umane şi a relaţiei dintre om şi Creatorul său, ele conferă celui ce le-a plăsmuit un rol distinct, atât ca formă, cât şi ca miez, în arta contemporană românească, impun arta-pledoarie pentru întoarcerea la normalitatea de a fi, din care şi pentru care, din imensă iubire, au fost făcute omul şi lumea. Instalaţia Cuvântului „Zis şi cusut“ se întrupează cu dublă utilitate – estetică şi contemplativă, fizică şi metafizică –, asemenea obiectelor făurite de ţăranii români de odinioară, a căror existenţă era, ea însăşi, guvernată de aceste norme“. Alexandru Davidian
Absolventă în 1983 a Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, distinsă cu Bursa pentru Creație a Uniunii Artiștilor Plastici în 1984, Victoria Zidaru este o prezență distinctă în arta românească, ea abordează în demersul ei artistic de ecologie spirituală materiale umile, găsite în proximitate, oferite cu generozitate de natură și de cele mai multe ori condamnate la acest statut de indiferența noastră. Lucrări ale acesteia, în diferite tehnici, se află în colecții importante precum Muzeul Național de Artă Contemporană din București, Colecția de Artă a Casei Regale a României sau Muzeul de Artă Recentă din București
a+b
Autor: Ana Banica
Ana Bănică deseneză 197 de poveşti de dragoste folosind doar două personaje: El şi Ea. Sau a+b. Desenele adunate între coperte alcătuiesc o carte dedicată iubirii, cu tot ce are ea: tristeţe, speranţă, dezamăgire, farmec, mister, umor, duioşie.
Reproduceri ale desenelor Anei Banica din expozitia „Doi: Ana Banica” de la Muzeul National de Arta Contemporana (15 octombrie – 15 noiembrie 2015) care a facut parte din proiectul „Din dragoste. Fapte morale”
Curator Ioana Ciocan
Ana Bănică analizează și evaluează dragostea prin etapele ei firești – descoperirea, erotismul începutului, îndepărtarea și regăsirea -, transpunându-le în personaje-simbol insiprate de primitivii italieni. După performance-urile feministe cu grupul „Aproximativ 28” de la începutul anilor 2000, pictură pe mușama sau desene cu ruj, Bănică, prezență puternică dar discretă în scena artei contemporane din ultimul deceniu, și-a continuat traseul creativ cu păretare erotice cusute. Un demers feminist de tip faible, în care feminitatea nu este declarativă, extrinsecă, mai degrabă devoalează un feminism asumat ca feminitate, un act complex ca proces conceptual.
Lucrările de față fac parte din proiectul „Din dragoste. Fapte morale”, care propune descoperirea a trei viziuni contemporane feminine asupra unui subiect universal – de multe ori asociat exclusiv arealului feminin – dragostea, adăugând, prin abordarea curatorială, și o dimensiune etică, sub forma unui corespondent masculin neprezent prin selecția artistelor, însă existent prin natura tematicilor abordate pentru fiecare expoziţie în parte.
