Copil fiind, am adorat să fiu ascultător de poveşti. La început, primii paşi prin lumea lor s-au împletit armonios cu o altă cale, puţin mai lungă, spre un sat moldovenesc desprins dintr-o lume plină de mistere, legende, şi aleanuri, unde, sub blânda şi răbdătoarea privire a bunicului, am învăţat cum să decriptez tainele fiecărei litere şi ale fiecărui cuvânt. Anii au trecut, iar copilul a crescut şi s-a lăsat antrenat într-un carusel neobosit, străjuit fără încetare de dorinţa nestăvilită de a citi singură, fără să mă plictisesc vreodată şi nici să mă auto-declar obosită, atunci când timpul va dori să mă transforme şi pe mine într-un mesager al poveştilor.
Nu de puţine ori, printre toate acele titluri pe care am învăţat să le cuprind cu privirea pentru a trece cu fruntea sus peste obstacolele din viaţa oricărui elev, s-au regăsit multe altele, alese cu grijă pentru a transforma fiecare parte a unei lumi puternic impregnate de zgomotele vieţii într-un colţ dintr-o posibilă insulă pustie, pe care mi-o imaginam adesea. Iar la rândul lor, fiecare dintre călătoriile interminabile cu diversele autobuze, autocare şi trenuri se preschimba într-un binevenit prilej de a lăsa mintea să se joace şi să îşi îngăduie reîntoarceri în acele timpuri în care, departe de lumea condamnată din ce în ce mai mult la dezlănţuire, o insulă plină de viaţă părea că vrea să îşi deschidă porţile pentru totdeauna.
În această ambianţă, clasamentul de mai jos propune cinci destinaţii literare al căror fir deopotrivă roşu şi nevăzut este certitudinea că, deşi nu mi-am pus niciodată problema unei evadări pe o insulă pustie, ştiu că între obiectele preţioase pe care le voi lua cu mine se vor afla la loc de mare cinste câteva dintre acele cărţi care, destinate vacanţelor mai scurte sau mai îndelungate, au aşteptat cu răbdare vremea în care să fie deschise, pentru a-mi satisface nerăbadarea şi a mă purta, fie chiar pentru câteva clipe, către o lume a viselor şi visurilor veşnic senine şi vii.
5. „Şase romane fără vârstă”, semnate de Jane Austen
De-a lungul timpului, s-au scris şi s-au spus multe pentru a defini şi a elucida, pe cât posibil, eternul mister al doamnelor de pretutindeni. Dintre cei mai înţelepţi, unii au considerat că femeia este o întruchipare a înţelepciunii vieţii, în vreme ce alţii s-au raportat la ea ca la o posesoare a unei forţe nevăzute şi a unei voci pline de pasiune, care te face să devii prizonier al unui melos menit să te rătăcească prin labirintul deşertăciunilor. Mai târziu, această categorisire a căpătat o şi mai mare însemnătate, în deplină armonie cu schimbările de natură socio-culturală, fapt adesea consemnat în diverse apariţii literare.
Prin excelenţă, Jane Austen se detaşează drept o voce extrem de puternică în universul scrierilor dedicate întru totul doamnelor dintr-o oarecare societate, mai mult sau mai puţin înaltă. Lumea personajelor sale tinde să se dezvăluie asemenea unui carusel neobosit, iar pe măsură ce fiecare roman se lasă pătruns cu privirea, poveştile reprind viaţă, atrăgându-ne în mrejele lor. Ca orice piesă extrem de importantă dintr-un puzzle fascinant, fiecare ne conduce spre un alt culoar al aceluiaşi labirint unde, nu de puţine ori, chiar şi viaţa ieşită din culisele ficţiunii ne pune înainte o serie de fapte plăsmuite deopotrivă la umbra mândrelor prejudecăţi guvernate de raţiune şi sub lumina blândă a acelor simţiri născute în cele mai tainice şi neîntinate colţuri ale inimii.
4. Mistere şi aventuri în Roma Antică (Caroline Lawrence)
Ce copil isteţ al acestei lumi nu îşi doreşte să fie un explorator neînfricat şi neobosit?
Din această întrebare au prins viaţă nenumărate aventuri, între care se află şi cele ale Flaviei Gemina, fiica unui căpitan roman de cursă lungă şi în acelaşi timp un detectiv iscusit. Alături de alţi trei prieteni la fel de curioşi şi curajoşi, fetiţa ne invită într-o călătorie de neuitat, către un univers străbătut de la un capăt la altul de clinchetul gingaş al unor râsete aducătoare de inocenţă şi viaţă.
Iar pe măsură ce fiecare dintre paginile celor trei volume de Mistere romane se va lăsa cuprinsă cu privirea, vacanţa va deveni, cu siguranţă, un bun prilej ca cititorii mai mici sau mai mari să descifreze toate tainele copilăriei şi să se regăsească, la rându-le, printre locuitorii Romei Antice – un tărâm încărcat de legendă şi veşnic străjuit de acele jocuri menite să ne umple viaţa cu frumuseţe şi înţelepciune.
3. Saga Dinastiei Tudorilor
Cu siguranţă, una dintre cele mai importante morale ale timpurilor este aceea privind împletirea dintre adevărurile de necontestat ale istoriei şi tainele poveştii. În acest context, numeroase variante ale unor fapte controversate din trecut au devenit subiecte demne de luat în considerare de scriitorii dornici de a ne prinde în mrejele unei lumi pline de magie, aflată sub semnul luptei permanente dintre bine şi rău.
Între vocile menite să învingă lupta cruntă cu trecerea timpului, se află şi Philippa Gregory, a cărei preocupare pentru elucidarea diverselor mistere din istoria tumultuoasă a Angliei a dat naştere unor romane captivante, inspirate de întunecatul Război al celor Două Roze. Rând pe rând, fiecare petală din corola albă tinde să împrumute nuanţe şi miresme din cea roşie şi fiecare dintre aceste mesagere ale păcii şi dragostei devin protagoniste ale unei epoci în care goana nestăvilită pentru împlinirea visurilor de mărire deşartă a transformat scena istoriei într-o arenă a nesiguranţei, a crimelor sângeroase şi a decăderii morale. Fără îndoială, însă, firul nevăzut al acestor scrieri bazate pe o armonioasă împletire între legende şi fapte pe care trecerea timpului le-a înzestrat cu veridicitate va dăinui pentru totdeauna, indiferent de vremuri, demonstrându-ne că, orice luptă în numele dreptăţii şi al dragostei adevărate, poate fi câştigată atunci când avem la îndemână arme precum curajul, nobleţea şi devotamentul.
2. Lumea privită prin ochi de Copil al lămpii fermecate (Philip Kerr)
Deşi nu mă pot lăuda cu prea multe evadări în universul acelor apariţii literare catalogate, adesea, drept fantasmagorii numai bune de adormit copiii şi adolescenţii, preocuparea pentru alte fenomene artistice tot atât de contemporane a făcut ca, la un moment dat, tradiţionalele liste de lecturi formatoare să se îmbogăţească. Ele au reunit deopotrivă acele titluri clasice înscrise de multă vreme între sutele de cărţi demne de citit într-o viaţă cu o serie de scrieri fascinante ale prezentului. Şi astfel, cu multă vreme înainte ca efectul diverselor vrăji ale lui Harry Potter să se răsfrângă şi asupra mea, primii paşi conştienţi spre tărâmul cuvintelor încărcate întru totul de magie m-au purtat într-o lume care părea că seamănă foarte mult cu a noastră, dar în care toate regulile binelui erau măiestrit mânuite de doi copii, descendenţi ai nemuritorului duh dintr-o veche şi fermecată lampă.
Povestea lor, dedicată deopotrivă tuturor copiilor din şi de lângă noi, se dovedeşte a fi una extrem de provocatoare, pendulând neîncetat între o serie de tradiţii legendare şi fapte ale lumii de astăzi. Şi chiar dacă ea nu a cunoscut pe deplin un final, oprindu-se doar la cea de-a cincea literă a alfabetului, nu putem să îi tăgăduim acea morală, care, de dincolo de coperţile atrăgătoare, pluteşte în aer, asemenea oricărei umbre de fum. Aceasta ne aminteşte fără încetare că, deşi nu ne înscriem pe lista nemuritoarelor personaje de poveste şi nici nu suntem chemaţi să ducem lupte pe viaţă şi pe moarte cu fel de fel de fiinţe imaginare, fiecare dintre noi avem datoria să ne folosim buna intuiţie şi darurile primite pentru a deveni mesageri ai binelui purtător de frumuseţe, înţelepciune şi adevăr.
1. Tri (tetra) logia Crucii (Florence Morse Kingsley)
Deschizând fiecare carte a Sfintei Scripturi, vom redescoperi, cu siguranţă, măcar un crâmpei din taina acelor vremuri pline de lumină, în care se spune că omul vorbea, adesea, cu Dumnezeu, ascultându-I cuvintele şi împlinindu-le, în orice loc şi vreme, chiar şi cu preţul vieţii. Ca o fericită şansă adusă lumii actuale, în care suntem tentaţi adesea să credem că vieţile sfinţilor trebuie tăinuite între filele unor cărţi pe care foarte puţini le pot deschide şi înţelege în adevăratul lor sens, poveştile ţesute în jurul marilor nume ale istoriei creştinismului ne demonstrează, încă o dată, că, mai înainte de a fi înscrişi în calendare, sfinţii au fost la rându-le oameni.
Rând pe rând, vom fi îndemnaţi să îi cunoaştem pe Titus – omul despre care se spune că a ajuns primul în Rai –, pe Ştefan – primul mărturisitor care şi-a dat viaţa pentru Hristos – sau pe Pavel – prigonitor hotărât al creştinilor, iar mai apoi prieten şi sfătuitor al celor păcătoşi –. Iar pe măsură ce vom pătrunde în culisele fiecăreia dintre aceste trei poveşti cuprinse în patru volume, vom înţelege că toţi aceştia s-au deosebit de fraţii lor mai rătăciţi printre umbrele şi visele pământeşti tocmai prin puterea de a trece peste nedreptăţile şi durerile omeneşti bine ştiind că, în Împărăţia Cerurilor, mai fericiți sunt cei curaţi cu inima, cei blânzi şi cei făcători de pace.
(Surse imagini: https://www.librarul.ro/, https://www.okazii.ro/, https://www.anticariat-unu.ro/, https://www.librariasophia.ro/)
