2024 e pe final și, dacă mă întrebați pe mine, a fost un an al naibii de greu. Un an care a însemnat foarte multe dileme, semne de întrebare și o veșnică indecizie: „noi încotro ne îndreptăm?”. Pe mine m-au salvat și în acest an cărțile. Exercițiul cititoresc m-a scos din stările de anxietate și din tot felul de dileme morale cu care m-am ciocnit de-a lungul întregului an. Poate din acest motiv am ales să fac un top cinci cele mai bune romane citite în 2024, în speranța că vă voi inspira să citiți chiar și atunci când lumea se duce pe apa sâmbetei.
1. „Noaptea nu uită”, de Silvia Dumitru, Editura Humanitas
Deschide lista romanul Silviei Dumitru, intitulat „Noaptea nu uită”, un volum excelent despre abandon, identitate sexuală și curajul de a fi altfel în această societate lipsită de nuanțe și extrem de radicalistă. Silvia Dumitru are o voce pregnantă, o voce care se simte în fiecare frază și care reușește să transpună cititorul în atmosfera cărții, într-un spațiu profund uman. Volumul a apărut în colecția scriitorilor români contemporani de la Humanitas.
2. „Culegătorii de afine”, de Amanda Peters, Editura Bookzone
Al doilea roman care se înscrie în această listă este cel al scriitoarei Amanda Peters, intitulat „Culegătorii de afine”. Cineva l-a numit telenovelistic, altcineva superficial. Eu i-am zis roman de suflet. Aici contează istoria personajului și mai puțin detaliile de fundal, care poate că ar fi meritat mai multă atenție, dar lipsa lor nu mi-a știrbit din plăcerea lecturii. Romanul spune povestea unei familii care își pierde copilul iubit, acesta fiind răpit de lângă câmpul cu afine unde aceștia muncesc. Fratele fetiței dispărute este vocea întregii cărți și acesta dezvăluie tot amalgamul emoțional care vine la pachet cu veșnicele incertitudini: unde este sora mea? Cine ar fi putut să o răpească? Mai e sau nu în viață? Dacă vă plac cărțile sensibile și emoționante, treceți pe listă acest titlu tradus la Boozkone.
3. „Nu toate tăcerile”, de Nicoleta Beraru, Editura pentru Artă și Literatură
Al treilea roman este „Nu toate tăcerile” al Nicoletei Beraru, cea de-a doua carte pe care o citesc de la această scriitoare și care nu mă dezamăgește deloc. Având la bază realitățile celui de-al Doilea Război Mondial, într-un sat intitulat simplu O, din inima Belgiei, romanul ne poartă prin tăcerile unor personaje creionate cu toată duritatea vremurilor în care își duc viața. Prinși între ciocanul și nicovala uzurpatorilor naziști, aceștia se văd puși în fața unor dileme morale atemporale. Sunt răi sau sunt buni? Au în sânge microbul răutății gratuite? Involuntar, în mintea mea de cititor, survine întrebarea clasică: Regimul naște monștri sau Monștri nasc regimul? Recomand cu toată încredere ca pe încă o probă că literatura română contemporană are cu ce se mândri.
4. „Nickel”, de Cristina Hermeziu, Editura Cartier
Al patrulea roman din top este „Nickel” de Cristina Hermeziu, volum apărut la Editura Cartier și una dintre cărțile cu cele mai rafinate tușe stilistice. Neobișnuit, avangardist și aproape experimental, iată cum aș descrie experiența mea în acest dialog narativ cu Cristina Hermeziu. De trecut neapărat pe lista cărților care merită citite mai ales pentru felul în care sunt construite.
5. „Portret de familie”, de Ann Napolitano, Editura Litera
Ultimul pe lista mea din acest an este romanul „Portret de familie” de Ann Napolitano, tradus la Editura Litera. Știu că mulți i-au reproșat că e ușor victimizant, dar pentru mine a însemnat încă o aducere aminte a faptului că oricine poate fi vulnerabil în fața depresiei și că oricine are dreptul la o a doua șansă.
Sper că acest top o să vă stârnească pofta de lectură în noul an și că veți descoperi noi voci pregnante în spațiul literar românesc și internațional.
