În aprilie, ceea ce am văzut pe Netflix a fost mai diversificat, în sensul că am văzut și ceva filme, dar și ceva alte „spectacole”, care unii nu le spun filme, respectiv seriale și documentare. Sigur că acestea tot filme sunt, doar că sunt filme în serie sau filme documentare, așa cum altele sunt filme de acțiune, scurtmetraje sau filme care aparțin genului comedie. Toate sunt filme, în sensul larg al cuvântului și nu aparțin unor categorii diferite, ci cel mult unor genuri diferite.
Ceea ce am scris mai sus este o paranteză pe care simt că trebuie să o fac mereu atunci când pun în topul meu documentare și seriale. Iar acestea au o pondere mai mare în topul pentru luna aprilie, începând cu Pelé, care este un documentar foarte bun, care ne dezvăluie și cariera, și viața unui om extraordinar. Adăugați la asta două filme italiene, unul cu Sophia Loren, și două seriale israeliene excelente și veți descoperi un top atipic, dar cu filme pe care le-am urmărit cu mare plăcere în luna aprilie:
1. Pelé (2021)
Documentarul Pelé se concentrează pe evoluția Regelui de la cele trei Campionate Mondiale câștigate cu Brazilia și inovează prin discuții atente și pertinente cu acesta și cu supraviețuitorii acelei perioade incredibile din istoria fotbalului. Rând pe rând, acești bătrânei ajunși undeva la 80-90 de ani (Amarildo, Rivellino, Zagallo etc.) povestesc cu emoție și nostalgie felul în care au trăit acele meciuri, dar și influența lui Pele în triumful Braziliei în Cupa Jules Rimet. Plus foarte multe clipuri cu driblinguri, goluri, faze și spectacol.
Sigur că Pele ar fi meritat un documentar mai amplu, mai detaliat și care să analizeze mult mai multe decât doar jocurile de la Campionatul Mondial. Viața personală sau anii petrecuți la Santos și Cosmos New York, anii de după retragere. Cu toate acestea, Pele 2021 este un documentar meritoriu, care merită văzut mai ales de cei care nu știu prea multe despre el sau de cei care îi contestă valoarea, talentul și apelativul Regele. Mie mi-a plăcut mult. Nota: 8/10
2. Pane, amore e… (1955)
Am descoperit zilele acestea că pe Netflix au fost „urcate” o mulțime de filme italiene, mai ales clasice, multe comedii simpatice. Printre acestea și acest „Pâine, dragoste și…”, filmat în Sorrento, oraș superb aflat peste mare de Napoli, în care personajele sunt oameni tipici zonei, timpurilor și relațiilor născute din normalitatea istoriei: Vittorio De Sica este un comandant fustangiu al Poliției, Sophia Loren este frumoasa locului, vânzătoarea de pește, plus o mulțime de personaje colorate, relevatoare pentru un orășel de pe malul Mării Meditarane. Intrigi, spectacol, relații făcute și desfăcute, senzație de permanentă vacanță. Ca spectatori, ne amuzăm deseori, ne dăm seama de cum vor decurge scenele următoare, cunoaștem cumva finalul, dar rămânem țintuiți în fața televizorului de frumusețea actorilor, de magia italiană, de peisajul magnific și de naturalețea întregii atmosfere. Poate și de aici nota asta mare pe care o dau unui film care nu e, desigur, capodoperă, dar care mi-aduce aminte de vremurile de demult, când zonele erau mult mai puțin turistice și mai normale, când localnicii trăiau o viață simplă și plină de intrigi și nu cea zbuciumată provocată de turism. Și un plus normal pentru frumusețea de atunci a Sophiei Loren. Nota: 8/10
3. Shtisel (serial, sezonul 3, 2020-2021, 9 episoade)
Povestea familiei ultra-ortodoxe Shtisel continuă cu sezonul 3, care pare să se fi îndepărtat puțin de turnura amuzantă a primelor două sezoane, pentru a aprofunda câteva probleme mai serioase din cadrul comunității. Chiar dacă protagoniștii rămân tatăl Shulem și fiul Akiva, celelalte personaje sunt din ce în ce mai importante, accentul punându-se pe căsătorie, iubire, familie, tradiții și ceremonii. Shulem încearcă și el să întemeieze o familie, în vreme ce pe Akiva îl vedem deja tată (se căsătorea la finalul sezonului 2), la fel de empatic, sensibil și prostuț ca în episoadele văzute acum un an. Dar cât de ușor este să te căsătorești cu persoana pe care o simpatizezi sau o iubești într-o familie ultra-ortodoxă?, pare a fi întrebarea cea mai importantă aici; în rest, rămâne și izul de telenovelă, dar măcar una simpatică și amuzantă, rămâne și atmosfera plină de umor și de empatie, rămân și aceste personaje pe care le îndrăgești și care devin familiare, așa încât abia aștept un nou sezon, cine știe când… Nota: 7,5/10
4. Hashoter Hatov – Ultimul polițist onest (2015, serial, sez. 1, 15 episoade)
O secție de Poliție din Israel este populată de tot felul de personaje, care au mai puțin de-a face cu micile ilegalități, ci cu problemele personale, care le răpesc tot timpul și care nu-i lasă să-și facă prea mult treaba. Nu că ar fi competenți, ci doar inimoși și dornici să rămână pentru totdeauna în acea secție și în Poliție: Danny trăiește în umbra familiei și a eșecurilor personale, Dubi are o problemă cu greutatea, Razi este arabul secției, șeful Rabbi se încurcă în ordine și în… creme de mâini. Toți sunt atipici, dar alcătuiesc o adunătură simpatică, care ironizează felul în care este cu adevărat Poliția și mai ales felul în care este văzută din afară.
Chiar dacă putem vedea la tot pasul detalii care aparțin în exclusivitate Israelului, putem spune că „Ultimul polițist onest” este despre Poliția de pretutindeni, despre problemele lor de la secție și din exteriorul ei, despre felul în care se raportează la lumea privată și despre multitudinea de… idioți 
din cadrul ei. Nota: 7,5/10
5. Enrico Piaggio – Vespa (2019)
Chiar dacă această biografie a lui Piaggio este puternic ficționalizată, ea conține câteva aspecte care nu pot fi negate din viața și cariera celui care a creat celebrele scutere, rămase emblematice pentru Italia. Rănit într-un incident cu naziștii din timpul războiului, Enrico Piaggio a fost apreciat de angajații săi, de locuitorii din zonele unde își avea fabricile, pentru ideile sale și apropierea față de oameni. Pentru omenia sa așadar, cu toate controversele stârnite de unii și de alții. Nu a avut mereu succes, dar se pare că una dintre cheile pentru care a reușit a fost celebrul film Vacanță la Roma, în care Gregory Peck și Audrey Hepburn se plimbau pe străzile capitalei Italiei pe o Vespa. „Enrico Piaggio – Vespa” este un film în care scenariul virează de la povestea adevărată pentru a pune accentul pe personalitatea lui Piaggio, puternic hiperbolizată (poate chiar așa era el, nu știu mai multe!), pe mai multe povești de dragoste frumoase și simpatice, pe atmosfera din Italia de după cel de-al doilea război mondial. Un film de atmosferă, frumos, de weekend. Nota: 7/10
Pentru alte filme, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.
(Sursă fotografii: IMDb.com)
