1. ”Și, deodată, cineva bate la ușă“, de Etgar Keret
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2018, traducere din ebraică de Gheorghe Miletineanu
Volumul ”Și, deodată, cineva bate la ușă“ este captivant și tulburător, căci povestirile subtilului Keret se citesc ca niște glume un pic mai lungi, dar, odată lecturate, te pun pe gânduri ca și cum ai fi parcurs un roman întreg.
Un personaj din povestirea “Și, deodată, cineva bate la ușă” îi spune naratorului, care este scriitor: “Nu descărca peste noi realitatea aşa, ca pe-un camion cu gunoi. Pune-ţi imaginaţia la treabă, frate, inventează […]”. Însă Etgar Keret se încăpățânează să se inspire tocmai din realitatea imediată, căci cotidianul îi furnizează suficientă materie primă pentru povestirile pline de dinamism, dar și de miez, pe care ni le dăruiește.
2. ”Lumea clădită de America” de Robert Kagan
Editura Humanitas, București, 2015, traducere din engleza de S.G. Dragan
In aceasta carte incisiva, Robert Kagan isi argumenteaza convingator teza ca Statele Unite nu se afla in declin si ca nu ar trebui sa-si abandoneze rolul esential pe care il joaca in modelarea ordinii mondiale. O multipolaritate a lumii ar fi nefunctionala, mai ales ca puterile cu aspiratii hegemonice nu sunt nici pe departe la fel de preocupate de sustinerea ordinii globale liberale ce prevaleaza in prezent. Autorul evidentiaza faptul ca raspandirea larga a democratiei si prosperitatii si pacea de durata dintre marile puteri nu sunt de la sine intelese, ci reprezinta rezultatul influentei exercitate la nivel global de Statele Unite.
Indraznesc sa afirm ca Robert Kagan spune pe larg, cu luciditate si profunzime, ceea ce un artist inegalabil, Leonard Cohen, a sintetizat in cateva cuvinte: “Si inca un lucru: ce va urma dupa America nu o sa va placa”…
3. „In umbra lui Kissinger. Mostenirea celui mai controversat om de stat al Americii”, de Greg Grandin
Editura Litera, Colectia Kronika, Bucuresti, 2016, traducere din engleză de Anca Simitopol
Cartea scrisa de Greg Grandin are marele merit ca este greu de lasat din mana chiar si de catre cei ce nu impartasesc neaparat viziunea autorului asupra complexei mosteniri intelectuale a omului care a marcat ca nimeni altul politica externa americana din perioada postbelica.
Cititorului i se ofera un portret subtil, nuantat si bine documentat al lui Kissinger, cu toate ca anumite interpretari – precum asertiunea autorului ca ideea ca Uniunea Sovietica se afla in anii ‘60 in pozitia de a depasi Washingtonul in cursa inarmarii nucleare era falsa si ca “alarmismul” lui Kissinger in aceasta privinta era total nejustificat – sunt de natura a surprinde un cititor din Europa de Est.
4. “Și se făcu întuneric”, de Ciprian Măceșaru
Editura Next Page, București, 2018
Povestirile adunate în volumul “Și se făcu întuneric” vorbesc cu rafinament și spirit ludic despre impasuri de tot felul pe care personajele se străduiesc să le depășească. În efortul lor de găsire a unor soluții, dar și de (re)descoperire a propriei identități, oamenii ce populeaza această carte trec prin întâmplări care le pun la grea încercare forța și principiile după care se ghidează.
Întunericul din titlul cărții stă mereu la pândă, nedând răgaz personajelor să se bucure cu adevărat de viață. Sentimentul unei bezne care inundă gradual totul și care îi transformă pe oamenii obișuiți în perdanți este omniprezent. Spaime, trădări și apăsări sufletești concură la întunecarea orizontului la nivelul individului, dar și al societății. Realitatea pare să o ia razna, strivind fără milă aspirațiile personajelor create de Ciprian Măceșaru…
5. “Civilizația spectacolului”, de Mario Vargas Llosa
Editura Humanitas, Colecția ”12 cărți despre lumea în care trăim”, București, 2017, traducere din spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari
Mario Vargas Llosa se teme că, în prezent, cultura, în sensul tradițional al cuvântului, este pe cale să dispară. Mă tem, la rândul meu, că marele scriitor are dreptate…Divertismentul, promovat pe toate căile, tinde să sufoce cultura autentică. Deși democratizarea culturii era necesară, o consecință nedorită a acestei tendințe o reprezintă căderea în mediocritate a actului artistic. După cum remarcă autorul, ”cultura a ajuns să fie mai degrabă un mecanism care ne permite să ignorăm chestiunile grave”, în timp ce altădată era tocmai un mijloc de reflecție asupra unor realități ce puteau fi ameliorate.
Cartea lui Mario Vargas Llosa constituie o pledoarie convingătoare pentru apărarea culturii adevărate de ascensiunea zgomotoasă a divertismentului. S-ar putea să fie deja prea târziu, dar merită încercat! Pentru că altfel ne vom trezi că ne-am pierdut pe drum nu doar busola, ci și rațiunea de a fi…
