Bună, drag cititor. Ce ar fi dacă acest top de cinci cărți care mi-au marcat anul 2022 ar prinde forma unei scrisori? Mai ales pentru că acest an se pare că a venit ca o probă olimpică pentru noi, cu zeci de impedimente, cu nervi pierduți. Dar hai să-ți povestesc despre câteva cărți care fie m-au tămăduit, fie m-au răscolit până în adâncul sufletului, trezind emoții de care poate nu mă simțeam neapărat pregătită, dar, fie vorba între noi, oare nu e acesta scopul literaturii?
Nu știu cum a fost pentru tine acest an, dar la mine a însemnat o sumă de întâlniri cu autori noi, cărți minunate și experiențe de cititor pe care aș vrea să le repet cât mai des. Deci, iată acele cinci cărți care mi-au plăcut în acest an și care sper să-și croiască drum spre rafturile tale, așezându-se și așteptându-și ceasul de glorie.
1. „Nopți albastre” de Joan Didion, Editura Pandora M
Deschide această listă o carte tristă și frumoasă în egală măsură, o carte care sapă în esența morții și a doliului. Este vorba despre „Nopți albastre” de Joan Didion, un discurs sincer, franc, echidistant și pregnant asupra morții copiilor. Autoarea se întreabă într-un anumit moment „Ce durere mai sfâșietoare pot trăi oamenii decât aceea de a-și vedea copiii murind?”, iar pe mine această chestionare filosofică, retorică mi-a dat sentimentul unei vulnerabilități. Este o carte despre nevoia de a te retrage și de a face pace cu tine chiar și atunci când pierzi o parte din propriul tău suflet, căci asta ne sunt urmașii, iar Joan Didion pare să se întovărășească cu moarte într-un vals lent al cuvintelor rostite atent. Găsești, drag cititor, această carte în colecția „Anansi Ego” și cred sigur că o vei citi pe o lungime de respirație.
2. „La Caracas va fi mereu noapte”, de Karina Sainz Borgo, Editura Polirom
„La Caracas va fi mereu noapte” ne spune Karina Sainz Borgo în romanul său, o scriitură de o fermitate care se resimte în fiecare cuvânt. Este o carte despre război, despre durere, despre fugă și despre nevoia de a rămâne om chiar și atunci când îți pierzi esența naturală în schimbul supraviețuirii. Nu știu dacă aș putea găsi, în acest an, o carte mai apropiată ca esență de fundalul realităților în care trăim, iată de ce te sfătui să o citești cu deschidere, cu empatie și fără pic de scepticism.
3. „Invenții ocazionale”, de Elena Ferrante, Editura Pandora M
Și „Invenții ocazionale” închide tripticul acestei scrisori, fiind o carte mozaic în care avem posibilitatea să descoperim optica autobiografică a unei scriitoare (sau cine știe, poate unui scriitor. Despre identitatea lui Ferrante nu se știe nimic) devenite fenomen la nivel mondial. O suită de articole formidabile despre natura umană, despre munca de scriitor, despre traumă și regăsire.
4. „Bughi mambo rag”, de Lavinia Bălulescu, Editura Polirom
Pe locul patru o trec pe Lavinia Bălulescu cu minunata biografie romanțată dedicată lui N. Steinhardt, intitulată „Bughi mambo rag”. De foarte mult timp nu am mai citit o carte atât de sonoră și plastică, scrisă parcă pe o singură respirație, dar din care figura renumitului filosof ia forma unei umanități sensibile, credincioase.
5. „Perestroika Boys”, de Dinu Guțu, Editura Polirom
Și închid această listă cu romanul „Perestroika Boys” de conaționalul meu Dinu Guțu. Poate că o să mă disprețuiești pentru această nevoie de a-mi aduce în față poporul, tu, cel din spatele ecranului, dar să știi că acest roman te duce exact în punctul în care vei înțelege cum noi, cei din Basarabia, trăim cu statutul de renegați ai istoriei. Dur, convingător, abrutizant, romanul este o peregrinare prin tot ce înseamnă Moldova de pe sfârșitul anilor `90.
Nu știu dacă toate aceste cărți îți vor fi sau nu pe plac. Scopul meu nu e să te conving. Vreau doar să știi că unele cărți pot să doară, iar altele să extazieze. Doar tu știi pe care le poți trăi cu adevărat.
Lecturi frumoase!
