Poate că una dintre formulele magice ale artei adevărate este cea care, dincolo de timp, ne reaminteşte faptul că „o imagine înseamnă mai mult decât o mie de cuvinte”. Nu întâmplător, până ca noi să învăţăm să citim, cei mai mari ne pun înainte poveşti cuprinse în cărţi pline de poze, pe care suntem îndemnați să le privim, iar mai apoi, prin ele, să descoperim. Dincolo de raportarea la lumea înconjurătoare prin descifrarea unor texte aparent lipsite de culoare, dar care căpătă nuanţe nebănuite pe măsură ce mintea noastră făureşte necontenit imagini sugestive, artele şi ştiinţele tind, printre altele, să ne (re)atragă atenţia asupra efectelor pe care contactul cu imaginile concrete îl poate avea în creşterea armonioasă a fiecăruia dintre noi.
În această ambianţă, clasamentul de mai jos propune cinci titluri dintr-o lume plină de personaje care ne şoptesc parcă, să încercăm, pentru puţină vreme, să coborâm din caruselul cotidian şi, chiar dacă am devenit la rândul nostru mai mari, să ne lăsăm purtaţi către un tărâm plin de mister. Ajunşi la porţile acestuia, înţelegem cu siguranţă că, deşi cele ce se spuneau şi imaginau mai demult la gura sobei pătrund astăzi în minţile noastre prin intermediul unor ecrane mai mari sau mai mici, magia poveştilor sparge barierele timpului. La rândul ei, celebra formulă A fost odată pare că vrea să se transforme într-un Este acum, anunţându-ne că a venit momentul ca basmele să fie revitalizate prin imagini pline de culoare, menite să îi fascineze pe cei mici de lângă noi şi să (re)trezească în copiii din noi dorinţa de a (re)deschide cât mai des acele sertăraşe pline de poveşti şi jocuri uitate care ne-au făcut mari şi înţelepţi, când nici nu am prins bine de veste.
5. Pinocchio – Ben Sharpsteen și Hamilton Luske, 1940
Pot spune că figura lui Pinocchio mi-a străjuit necontenit copilăria, ca personaj ilustrat într-o carte mare cu poze dar şi ca voce sau prezenţă măiestrit imaginată de o serie de actori talentaţi. Cu toate acestea, îndrăznesc să consider că una dintre cele mai sugestive rescrieri ale vechii poveşti despre o marionetă care, în inocenţa şi naivitatea ei, cade mereu în plasa fiinţelor vii, este animaţia creată de inegalabilul Walt Disney. Pe măsură ce imaginile se derulează, iar muzica ne învăluie şi ne înseninează deopotrivă, suntem invitaţi să pătrundem într-o lume plină de magie, în care cântecul greieraşului se confundă cu un ecou al conştiinţei, picioarele scurte ale minciunii devin trepte ale unei importante lecţii de viaţă, iar păpuşa de lemn este preschimbată într-un băieţel adevărat.
4. The Lion King – Roger Allers și Rob Minkoff, 1994
Ca o fabulă plină de suspans, în care firul magic al unei poveşti se împleteşte armonios cu lumea culorilor, The Lion King propune o lecţie mereu actuală. Pentru puţină vreme, suntem invitaţi, la rândul nostru să alergăm, alături de Simba şi de prietenii săi, către un tărâm mai puţin cunoscut, acolo unde Leul tronează în numele dreptăţii şi al păcii.
Iar pe măsură ce ne lăsăm minţile să zboare, fără îndoială că ne vom transforma şi noi în lei, în eroii unor întâmplări care pot deveni pagini din propria noastră poveste. Morala acesteia se reflectă în fiecare clipă din viaţa de zi cu zi, învăţându-ne că putem fi puternici fără a fi neapărat răi, că trebuie să învăţăm să ne folosim inteligenţa pentru a depăşi obstacolele şi că, pentru a înţelege cât mai bine zgomotul prezentului, este important să aruncăm măcar o privire către liniştea şi înţelepciunea trecutului.
3. Beauty and the Beast – Gary Trousdale şi Kirk Wise, 1991
S-au scris multe despre triumful iubirii şi al binelui asupra forţelor ameninţătoare ale răului, iar una dintre dovezile care au supravieţuit dincolo de timpuri este povestea dragostei dintre o fată a lumii noastre şi un prinţ care, pentru lipsa de compasiune față de cei aflaţi în nevoie, a fost transformat într-un animal fioros. Mitul s-a răspândit în întreaga lume, iar odată ce artele s-au concentrat, printre altele, pe ilustrarea adevărurilor universal-valabile, diverse variante ale acestui basm s-au înscris în preocupările lumii cinematografiei.
Fără îndoială, versiunea cea mai atractivă şi mai uşor de adus înaintea privirii copiilor din şi de lângă noi, este cea realizată în studiourile Walt Disney, unde, ca într-un castel al vrăjitorilor buni, tot ceea ce poate că ne trezea fiori se transformă într-un musical plin de lumină şi culoare. Pe măsură ce firul vrăjit al poveştii se deapănă dincolo de timp, lumea Bellei şi a Bestiei – simplitatea satului plin de agitaţie, în care singura formă de linişte este evadarea în universul cărţilor şi palatul fastuos dar plin de tristeţe şi întuneric, în care viaţa pare că atârnă de o corolă de trandafir – se vor uni, în numele binelui, al frumosului şi al dragostei adevărate.
2. Trilogia The Swan Princess – Richard Rich, 1994, 1997 şi 1998
În ambianţa aceloraşi legende atemporale făurite pentru a ne reaminti forţa indestructibilă a iubirii, trilogia The Swan Princess propune recontextualizarea unor fapte pline de mister pe care, fără îndoială, fiecare copil şi le-a imaginat şi apropriat, lăsându-şi mintea să plutească în universul unor întâmplări care îşi află înţelesuri nebănuite, prin împletirea basmului cu imagini pline de viaţă sau cu muzici diverse, devenite, în timp, veritabile formule magice.
Redescoperim astfel, nu numai povestea de dragoste dintre un prinţ şi o prinţesă lebădă, ci şi un basm iniţiatic care, fără îndoială, întregeşte panoplia producţiilor cinematografice menite să ne reconecteze cu o lume plină de vrajă. Sub ochii noştri, se desfăşoară, treptat, o veritabilă punte peste legende, pe care, de la A fost odată, se adună, rând pe rând, personaje desprinse din lumea necuvântătoarelor. Lor li se alătură o serie de eroi a căror prezenţă nu dispare odată cu încălecarea pe-o şa, ci tinde să renască într-o deplină armonie cu parcursul diverselor manifestări artistice pe calea timpului. În cazul de faţă, caracterul nemuritor al poveştilor adevărate este demonstrat, cu siguranţă, şi prin faptul că prima parte a trilogiei poate fi vizionată pe Platforma Netflix.
1. Anastasia – Don Bluth şi Gary Goldman, 1997
Cu siguranţă, una dintre cele mai importante morale ale timpurilor este aceea privind împletirea dintre adevărurile de necontestat ale istoriei şi tainele poveştii. În acest context, numeroase variante ale unor fapte controversate din trecut au devenit subiecte demne de luat în considerare de scenariştii dornici de a ne istorisi fapte care să ne prindă în mrejele lor şi care să trezească în noi dorinţa de cunoaştere, pentru a discerne cât mai bine realitatea de ficţiune.
Astfel au apărut diverse filme artistice şi animaţii, în care personalităţi ale unor vremuri demult apuse devin, treptat, personaje ale unei lumi pline de magie. Între acestea, se află şi Anastasia, o animaţie prin intermediul căreia un fapt real şi atroce al trecutului (Revoluţia Bolşevică şi urmările ei) este readus în prim-plan sub forma unei ficţiuni care să (re)trezească în minţi şi în inimi puterea de a privi cu seninătate înainte, luând din trecut doar acele amintiri în care ştiai să îţi păstrezi inocenţa. Asistăm astfel, nu doar la un îndemn de a zbura cu mintea într-o lume de vis, în care culoarea şi muzica se împletesc armonios, ci şi la o importantă lecţie de recuperare a memoriei prin puterea de a ierta umbrele trecutului şi a începe o nouă viaţă, plină de lumină, în care dragostea ocupă un rol privilegiat.
(Surse imagini: https://disneyprincess.fandom.com, https://www.cinemagia.ro/, https://www.amazon.com/)
