Topul meu personal cu cele mai bune filme noi văzute în 2023 (deci se strecoară aici și filme produse și lansate în 2022, pe care eu le-am văzut în acest an) plus un film mai vechi de nota 10. Vouă ce filme v-au plăcut în 2023?
1. Kaibutsu (Monster) – Kore-eda Hirokazu
Nu există niciun monstru în ‘Monster’, cel mai recent film al lui Hirokazu Koreeda și primul filmat în Japonia după cinci ani de absență și după două filme făcute în Franța și în Coreea care mie personal mi-au plăcut, dar multor alți fani de cinema nu le-au plăcut în aceeași măsură. Nu este nici un film de groază, ci mai degrabă o combinație între o dramă de familie cu cinema social, pe un scenariu original scris de Yuji Sakamoto. Subiectul este un incident care are loc într-o școală în care sunt implicați copii de clasa a 5-a și profesorul lor. Yuji Sakamoto și Hirokazu Koreeda folosesc aici o tehnică care nu este complet nouă – de fapt, unul dintre celebrele precedente se găsește în istoria cinematografiei japoneze și și-a dat numele efectului Rashomon, ca în celebrul film din 1950 al lui Akiro Kurosawa.
Hirokazu Koreeda a extins și a îmbunătățit această tehnică în care perspective și puncte de vedere diferite ale acelorași evenimente sunt descrise de personaje diferite. În „Monster”, cu fiecare dintre cele trei iterații ale poveștii, nu numai că învățăm mai multe și schimbăm perspectiva, dar obținem și o înțelegere mai profundă a eroilor și a ceea ce reprezintă aceștia. Ca întotdeauna la Koreeda, alegerea actorilor este perfectă și accentul este pus pe umanitatea personajelor. Natura își joacă și ea rolul. Acțiunea filmului este plasată între două evenimente dramatice care tulbura calmul unei localități pitorești situate la marginea unui lac: un incendiu la început, un taifun care produce alunecări de teren în final. Între ele personajele trăiesc dramele lor. Un film frumos filmat și cu o coloană sonoră foarte bine adecvată poveștii, scris interesant și plin de omenie și sensibilitate.
2. DogMan – Luc Besson
‘DogMan’, primul film al lui Luc Besson după patru ani de tăcere, este unul dintre acele filme care polarizează spectatorii din start, și nu neapărat datorită filmului însuși ci și sau mai ales din cauza personalității realizatorului sau. Nu îmi este nici mie ușor să fac complet abstracție de circumstanțele nelegate de film, mai ales că eroul straniu și singuratic, victimă a unei societăți fanatizate și violente, împrumută – poate – ceva din simțămintele scenaristului și regizorului din ultimii ani. În același timp, nu pot să nu apreciez că ‘DogMan’ este un film impresionant și foarte bine făcut, unul dintre cele mai bune dacă nu cel mai bun dintre cele realizate de Luc Besson în ultimele două decenii.
3. Walad min al-Janna (Cairo Conspiracy) – Tarik Saleh
Tarik Sadeh este un regizor de origine egipteană care trăiește în Suedia. Cariera sa se împarte între Suedia, Hollywood și producții despre Egipt. Acestea din urmă sunt realizate în afara țării, inclusiv ‘Cairo Conspiracy’ în care acțiunea se petrece într-un Cairo al cărui rol este jucat de Istanbul. Motivul este, evident, atitudinea sa critică față de regimul politic și în acest caz instituțiile religioase ale țării sale de origine. Filmul său cel mai recent (2022) a fost distribuit internațional cu titlul ‘Cairo Conspiracy’, după ce la premiera de la Festivalul de la Cannes (unde a obținut premiul pentru cel mai bun scenariu) avusese titlul ‘Băiatul din rai’ (‘Boy from Heaven’) care este de altfel traducerea titlului original în limba arabă.
Filmul ne prezintă o perspectivă incisiva într-o lume despre care majoritatea dintre noi nu știm nimic sau aproape nimic – lumea instituțiilor islamice de învățământ religios. O face folosind genul thrilerului politic într-un spațiu social și fizic închis dominat de religie – nu foarte diferit de ceea ce făcea Umberto Eco în ‘Numele trandafirului’ – cartea și filmul excelent realizat după carte. ‘Cairo Conspiracy’ este un film care nu are cum să nu stârnească contradicții și dezbateri. Pentru asta sunt făcute filme ca acesta.
4. The Banshees of Inisherin – Martin McDonagh
Marele ‘loser’ de la ceremonia Oscarurilor din acest an: 9 nominalizari, niciun premiu. ‘The Banshees of Inisherin’ este al patrulea film de lung metraj al lui Martin McDonagh și primul care se petrece în Irlanda. În fapt, ar putea fi vorba despre o adaptare a celei de-a treia piese de teatru din ‘trilogia insulelor Aran’, din care primele două piese au fost deja publicate și puse în scenă cu considerabil succes. Pe a treia însă dramaturgul anglo-irlandez a considerat-o insuficient de bună pentru a vedea luminile tiparului și ale scenei, și definitivarea ei a fost amânată. Toate caracteristicile lucrărilor precedente ale dramaturgului și scenaristului Martin McDonagh sunt aici: conflict puternic și tensionat, personaje puține și bine conturate care sunt împinse în situații limită, o viziune pesimistă asupra lumii și societății.
La acestea, ‘The Banshees of Inisherin’ adaugă tematică irlandeză – atât ca profil al personajelor cât și ca reflecții ale unei istorii dificile caracterizate de conflicte și sfâșieri interne greu de conciliat și depășit. Așa cum este cazul cu multe filme bune și acesta poate fi interpretat și explicat pe mai multe nivele – ca o poveste personala, ca o pilda cu rezonanță biblică sau ca o metaforă a conflictelor istorice.
Disponibil pe DisneyPlus.
5. Kurak Günler (Burning Days) – Emin Alper
‘Kurak Günler’ (‘Zile secetoase’, titlul englez – inexact tradus – este ‘Burning Days’) este al patrulea film de lung metraj al regizorului turc Emin Alper, unul dintre regizorii tineri și curajoși care continuă să realizeze filme în Turcia (unele dintre ele coproducții internaționale, cum este și acesta). Este un film bine scris care combină o poveste polițistă cu o drama politica și reușește să transmită spectatorilor un mesaj lipsit de ambiguitate despre pericolele degradării sistemului politic și al celui judiciar sub presiunea populismului și a corupției.
Filmul s-a bucurat de succes în Turcia cucering 6 premii naționale și câteva premii importante la Festivalul International din Antalya, dar a stârnit și controverse datorita filonului LGBT al uneia dintre intrigile secundare. Pentru spectatorii străini acest film este o dovadă că cinematografia turcă continuă să ofere filme foarte bune realizate de cineaști de talent care lucrează în condiții uneori foarte dificile. ‘Kurak Günler’ face parte din acea categorie a filmelor cu mesaj și conștiință care reprezintă borne în evoluția cinematografiilor naționale.
Disponibil pe HBO Max.
… si un film mai vechi, de nota 10
Once Upon a Time in the West – Sergio Leone
‘Once Upon a Time în the West’ este o capodoperă fară vârstă. În anii precedenți Sergio Leone realizase cele trei filme ‘western spaghetti’ care sunt astăzi considerate drept o revoluție în istoria genului western și poate filmele care au salvat acest gen și i-au demonstrat vitalitatea, asigurându-i un viitor. Primele sale filme au fost realizate cu mijloacele financiare modeste tipice filmelor europene. În 1968, pentru ‘Once Upon a Time în the West’, Leone a obținut finanțarea unuia dintre marile studiouri americane, Paramount. Cu banii lor și-a permis o producție fastuoasă cu care a putut să se adreseze unor vedete de la Hollywood de prima mână. I-a răspuns Henri Fonda, ceea ce reprezintă o frumoasa reverență pentru westernurile clasice americane, și drept recompensă l-a distribuit în primul mare rol de ‘rău’ din cariera acestuia și i-a dat pentru prima dată ocazia de a juca o scena … în pat.
A filmat fastuos, cu mulți figuranți și cu scenografie de superproducție. Câteva scene sunt filmate chiar în statul american Utah, în zona deșertică unde se petrece acțiunea din film. Majoritatea filmărilor sunt realizate însă tot în Spania, ca și în filmele precedente, iar scenele de studio la Cinecittà. După ce a schimbat destinul westernurilor, Sergio Leone inaugurează cu acest film trilogia ‘Once Upon a Time …’ și deschide o noua perspectivă genului marilor epopei americane.
