Am fost cândva un omuleţ care, atunci când a împlinit un an, şi-a întins mânuţele mici şi curioase către o cărticică plină de poze care aştepta, cuminte, să fie aleasă dintre alte câteva obiecte, aflate de pe o tavă frumos colorată și privite pot fi drept importante chei către viitorul celui mare de mai târziu.
Iar din acea zi, întâmplările petrecute pe tărâmul misterios şi luminos al lui A fost odată, m-au însoțit permanent, transformând propria călătorie prin lume într-o aventură fascinantă, plină de senin şi înţelepciune. Căci rând pe rând, culorile şi semnele înveşmântate în mantia cea neagră de tuş s-au prins în hora timpului pe aceeaşi filă albă, lăsând mintea să plutească, nestingherită, printre vise şi poveşti menite deopotrivă a-l adormi pe copilul obosit după orele de joacă şi a-l hrăni pe altul, mai măricel şi mai acaparat de zborul nesfârşit al zilelor.
Iar de dincolo de acelaşi foşnet tainic al paginilor îngălbenite de timp, spirite blânde ne prind de mâini, iar mai apoi ne cuprind minţile şi inimile. Iar ceea ce rămâne adesea în urmă se întrezăreşte ca un zâmbet inocent, ca o privire jucăuşă sau poate chiar ca o corolă de gânduri vii şi pline de putere, toate scăldate în fermecatul izvor al celor ce s-au plăsmuit, la vremea rânduită, spre înseninarea unei zile de azi iar mai apoi spre îmblânzirea unui mâine pe cât de greu de cunoscut, pe atât de generos în clipe împletite cu raze de bine şi frumos.
3. Istoria albinelor (Maja Lunde, Editura Humanitas Fiction, 2019)
În copilărie eram fascinată de acele poveşti cu împăraţi şi Feţi-Frumoşi care, porniţi să readucă în lume binele erau adesea înconjuraţi de o serie de fiinţe necuvântătoare, pe cât de mici pe atât de înzestrate cu puteri nebănuite. Iar mai târziu, când am descoperit că nu trebuie să fii neapărat un erou de basm pentru a cunoaşte într-o oarecare Crăiasă a furnicilor sau a albinelor un prieten destoinic şi un ajutor de nădejde, am înţeles cu adevărat de ce în tradiţiile noastre aceste făpturi sunt privite ca simboluri ale unei lumi înzestrate cu viaţă.
Rând pe rând, trei familii încep să îşi spună poveştile, îndemându-ne să călătorim în diverse perioade ale trecutului, sau să devenim martori ai unui timp pe care nimeni nu a avut posibilitatea să îl scrie până acum. Dar ceea ce rămâne în urmă, atunci când toate se vor fi istorisit va fi acel fir roşu plăsmuit din freamăte şi strigăte deznădăjuduite ale naturii aflate în pericol, laolaltă cu relaţiile fireşti dintre oameni care tind, la rându-le, să se fragilizeze. Iar la capătul drumului se află nimeni alta decât albina înţeleaptă şi harnică, mereu gata de a ieşi în calea celor obosoţi de lupta grea şi nesfârşită cu hrană întăritoare sau poate chiar a-şi deschide stupul, ca pe un alt sălaş primitor şi salvator aflat la graniţa dintre viaţă şi haos.
2. Cireşarii (Constantin Chiriţă)
Ce copil isteţ al acestei lumi nu îşi doreşte să fie un explorator neînfricat şi neobosit?
Din această întrebare au prins viaţă nenumărate aventuri, între care se află şi cele ale Cireşarilor, cei şapte prieteni curajoşi care au fascinat generaţii întregi de bunici şi părinţi şi care nu pregetă să ne invite într-o călătorie de neuitat, către un univers străbătut de la un capăt la altul de clinchetul gingaş al unor râsete aducătoare de inocenţă şi viaţă.
Iar pe măsură ce fiecare dintre paginile celor cinci volume ale seriei se va lăsa cuprinsă cu privirea, o parte a vacanţei de vară va deveni un bun prilej ca cititorii mai mici sau mai mari să descifreze toate tainele copilăriei şi să se regăsească, la rându-le, printre locuitorii unui tărâm veşnic străjuit de acele jocuri menite să ne umple viaţa cu frumuseţe şi înţelepciune.
1. Omul muzical. O istorie a vieţii pe pământ (Michael Spitzer, Editura Nemira, 2022)
Nu de puţine ori, atunci când străbatem neobosiţi freamătele lumii, o ascultăm, o fredonăm sau poate chiar ne îngăduim să devenim demni mesageri ai ei. Căci de nicăieri şi de peste tot, sunetele ne ies în cale, surprinzându-ne, fascinându-ne, înseninându-ne şi călăuzindu-ne printre lumini şi umbre, printre culori şi vise, printre legende şi adevăruri. Şi rând pe rând, fiecare dintre noi devine protragonistul şi poate chiar creatorul propriei poveşti de dragoste care transformă fiecare ritm al inimii şi vibraţie a gândurilor într-un sunet purtător de viaţă.
Din tainele lui se naşte, încă din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, omul menit să devină, pe lângă un „animal raţional” un spirit muzical, al cărui destin îşi află nebănuite ecouri printre muzicile care, mai tăcute sau mai penetrante, mai blânde sau mai îndrăzneţe au străjuit curgerile deopotrivă line şi zgomotoase ale timpurilor.
Căci de dincolo de scrierile îngălbenite sau poate chiar şterse de ireparabilul zbor al timpului, muzica îşi redezvăluie, fără încetare, puterea de a lumina, a vindeca, a bucura, a reconecta coloanele vertebrale care leagă minţile de spirite, deschizând pentru totdeauna calea către întregul şi nebănuitul plan al călătoriei noastre prin această lume.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.librex.ro/, https://www.striblea.ro/, https://blog.nemira.ro/.)
