Urmărind, în ultima perioadă de timp, mapamondul românesc și, sătulă fiind de tot felul de dezbateri cu privire la calitatea filmului autohton, am decis să scanez platformele de streaming în căutarea unor pelicule neobișnuite, dar care sigur merită atenția publicului. Adevărul și, prin urmare, surpriza cea mai mare este că avem, într-adevăr, filme românești de calitate, filme despre care poate nu ați auzit sau nu ați știut, care au trecut mai puțin observate sau care nu s-au bucurat de o popularitate aparte.
1. „Valan. Valea îngerilor” (2019)
Trebuie să recunosc că prima alegere este mai degrabă conectată la o locație, deoarece este filmat preponderent în România, dar, cred eu, merită din plin atenția voastră. Prima peliculă pe lista mea este filmul „Valan. Valea îngerilor” a regizorului maghiar Béla Bagota. Apărut în 2019, narațiunea cinematografică este localizată în inima Transilvaniei, unde Peter, un căpitan de poliție, revine după douăzeci și doi de ani, interval de timp de când i-a dispărut sora. Disperat să afle ce s-a întâmplat cu surioara sa, pe care efectiv a adorat-o, acesta începe să dezlâneze un șir întreg de crime, care par să se înscrie toate într-un tipar. Aveți, deci, dragi spectatori, în acest caz, un thriller făcut în cele mai bune tradiții, un soi de „Se7en” doar că într-un spațiu românesc în care conviețuiesc cele mai diferite minorități și în care habotnicia, religia extremistă își spun cuvântul.
Disponibil pe HBO Max.
2. „Zimnicea” (2020)
Al doilea film pe lista mea e scurtmetrajul „Zimnicea”, o reflecție aproape satirică a unei localități care, de dragul dictatorului Nicolae Ceaușescu, a fost ștearsă de pe fața pământului, imediat după cutremurul din 1977, doar pentru a se continua mitul implacabil al orașului erou. Produs de Bogdan Naumovici, în 2020, scurtmetrajul îi are pe Mihai Cășin, Astilean Dan și Gavril Patru în rolurile centrale, reflectând într-un mare fel timpurile cazone și aberante ale acelei perioade. Din punctul meu de vedere, acesta reușește clar să evidențieze picanteria sistemului, lingușeala și servilismul celor care au vrut cu orice preț să devină parte din nomenclatură. Cutremurul, în loc să le pună mințile la cap, alertează niște mecanisme de-a dreptul ciudate și îi face să pună în funcțiune un plan dement.
Disponibil pe HBO Max.
3. „Anul pierdut 1986” (2022)
„Anul pierdut 1986” a regizorului Ligia Ciornei încheie acest top. Mi s-a părut nițel forțat pe alocuri, dar interesant ca idee. O mamă luptă să-și păstreze cea de-a treia sarcină, imediat după explozia de Cernobîl. Aceasta este prinsă în menghina unei soacre atotputernice, nomenclaturistă de carieră, care decide cam tot ce se mișcă în jurul feciorului ei, acesta fiind căpitan pe o navă marină (și un om foarte slab, din punctul meu de vedere). Într-o oră de film, spectatorul este pus să observe doar emoțiile, schimbările de situație și interacțiunea mamă – copil în nuanțe și în detalii. Ce va alege femeia? Ce va prima în această luptă?
Disponibil pe HBO Max.
Ce unește aceste trei filme? Prin ce se aseamănă și de ce nu s-au bucurat de popularitate mai mult? Intuiesc că la mijloc este nevoia spectatorilor de uimire, de șoc, de spectacol, pe când aceste producții au prea puțin din toate. Sunt filme domoale despre vieți în care fericirea încă sau deloc nu și-a croit drum.
1 comment
Vă mulțumesc pentru acest articol minunat despre filmele românești mai puțin cunoscute. Este o adevărată plăcere să descopăr noi perle cinematografice, în special atunci când sunt produse de la noi din țară.
Mă bucur că ați adus în discuție filme precum „Balanța”, „Duminică la ora 6” și „După-amiaza unui torționar”, care sunt cu siguranță opere cinematografice deosebite, dar nu foarte cunoscute publicului larg. Aceste filme sunt importante pentru a ne aminti de trecutul nostru și de experiențele prin care au trecut oamenii din generațiile trecute.