Este 9 mai astăzi, o zi considerată sărbătoare într-o mare parte din Europa și în alte țări ale lumii, aniversarea victoriei aliaților asupra naziștilor în 1945. Există destul de multe controverse în legătură cu data exactă a ceea ce a rămas în istorie ca V-Day, dar adoptând calendarul folosit în România post-belică să acceptăm că sărbătoarea este astăzi. Filmele despre cel de-al doilea război mondial sunt de multă vreme un gen în sine, sau un sub-gen important al filmelor de război, care au început să fie produse chiar în timpul conflagrației și care continua să fie realizate până astăzi. Iată deci un top al acestor filme.
Ca de obicei, câteva avertismente. Este un top personal, care nu se dorește exhaustiv, și în care ordinea nu este foarte importantă. Este posibil și firesc ca cei care parcurg acest top să aibă gusturi și opinii diferite. Vă rog să vedeți acest clasament că o invitație la discuție și la adăugarea altor filme care v-au plăcut sau v-au interesat. Al doilea avertisment important este că am exclus din acest clasament filmele despre Holocaust, deoarece în cinematografie ele sunt un gen separat și le-am dedicat în trecut un top separat. Desigur, asta nu înseamnă că Holocaustul poate fi separat de istoria acestei cumplite conflagrații mondiale.
1. Saving Private Ryan – Steven Spielberg, 1998
Există mulți concurenți și cu toții merituoși la titlul de ‘cea mai buna scenă de război’, dar din punctul meu de vedere în această competiție câștigă detașat formidabila scenă care deschide filmul lui Steven Spielberg ‘Saving Private Ryan’. Este pentru mine și cel mai bun film de ficțiune realizat pe tema debarcării în Normandia. Mi-a plăcut filmul și pentru că reușește să redea în mod realist și fără menajamente experiența cumplita a câmpului de lupta, dar și deoarece scenariul pune accentul pe valoarea supremă a vieții umane. În fine, Tom Hanks, un actor care pentru mine nu pare să greșească niciodată realizează aici unul dintre cele mai bune roluri ale sale. Spun asta însă aproape la fiecare film al său.
Disponibil pe Netflix.
2. Casablanca – Michael Curtiz, 1942
‘Casablanca’ este între primii 10 sau chiar între primii 3 numai în acest top ci și în topul preferințelor mele cinematografice personale din toate timpurile. Conceput ca un film de propagandă într-o perioadă unică în istorie în care marile studiouri de la Hollywood au colaborat cu entuziasm cu administrația politică americană inrolându-se în efortul de război cu producții destinate ridicării și susținerii moralului trupelor și al publicului de acasă, filmul lui Michael Curtiz și-a depășit cu mult condiția, devenind o referință a poveștilor care combină romantica și spionajul în contextul celui de-al doilea război mondial. Humphrey Bogart și Ingrid Bergman realizează aici două dintre cele mai bune roluri din carierele lor.
3. Downfall – Oliver Hirschbiegel, 2004
‘Downfall’ sau ‘Der Utergang’ este un film deosebit din multe puncte de vedere. În primul rând el prezintă războiul din punctul de vedere german, abordând un subiect care a fost, firesc, evitat multă vreme de cinematografiile noii Germanii. Apoi este vorba despre un portret extraordinar al ultimelor zile ale regimului nazist și al dictatorului care a condus țara sa și întreaga lume spre catastrofă. Bruno Ganz realizează unul dintre rolurile cele mai formidabile ale carierei sale și singurul motiv de regret este faptul că niciun Oscar sau alt premiu cinematografic major nu a recompensat acest film.
4. The Cranes Are Flying – Mihail Kalatozov, 1957
Cinematografia sovietică a produs multe filme despre războiul care în mitologia sovietică este numit ‘Marele Război pentru Apărarea Patriei’ și majoritatea dintre ele suferă de schematism și de excese propagandistice. Una dintre excepții este filmul care în România a rulat sub titlul ‘Zboară cocorii’, realizat în 1957. Eram prea mic atunci când a rulat filmul în România, l-am văzut mult mai târziu, dar merita. Departe de a fi un exercițiu de propagandă, este o poveste de dragoste, care începe cu doi îndrăgostiți care se plimbă prin Moscova vara și își fac planuri pentru viitor până când intervine războiul care le răstoarnă planurile. Băiatul pleacă voluntar pe front. Se vor mai vedea vreodată? Această dramă de război sfâșietoare este singurul film sovietic care a câștigat vreodată Palme d’Or la Cannes, dar chiar și așa a fost minimizat în presa sovietică: anunțuri succinte, fără fotografii și fără menționarea numelor regizorului sau scenariștilor. Filmul era considerat prea concentrat pe sentimente și prea puțin descriind faptele eroice ale soldaților Armatei Roșii. În rolurile principale apar formidabilii Tatiana Samoilova și Alexei Batalov.
5. Balad of a Soldier – Grigori Ciuhrai, 1959
Daca suntem deja la filme sovietice, am inclus încă unul în top: ‘Balada soldatului’ realizat de Grigori Ciuhrai la doi ani după ‘Zboară cocorii’. De data asta avem de-a face cu un erou, soldatul Alioșa care devine un erou aruncând în aer două tancuri germane. Înainte de a fi decorat, și de a se întoarce pe front Alioșa cere șase zile de concediu pentru a-și vizita mama. Acțiunea ia forma unui ‘road movie’ clasic. Protagonistul petrece întregul film în mișcare prin Rusia în război, ajungând acasă abia în ultima zi și văzându-și mama doar câteva minute. Aproape nu există scene de luptă; în schimb ni se arată viața de război a oamenilor simpli. Și acest film s-a bucurat de succes mai ales în afara URSS.
6. La Grande Vadrouille – Gerard Oury, 1966
Comedii despre cel de-al doilea război mondial? Au fost și nu puține, unele mai reușite, altele mai puțin, căci nu este ușor să aduci un subiect atât de dificil în registru comic fară a supăra pe unii sau pe alții. Unul dintre filmele cele mai cunoscute ale genului este ‘La Grande Vadrouille’, care a rulat în România în anii ’60 sub numele de ‘Marea Hoinăreală’, film scris și regizat de Gerard Oury, și care îi are în rolurile principale pe Louis de Funes și pe Bourvil, doi monștri sacri ai ecranului francez, în rolurile a doi francezi care ajută un pilot englez să traverseze Franța ocupata pentru a nu cădea în mâinile germanilor și a se întoarce acasă. Comic nebun!
7. Inglorious Basterds – Quentin Tarantino, 2008
A nu supăra este ultima grijă a lui Quentin Tarantino, și putem vedea asta și din filmul ‘Inglorious Basterds’, care povestește peripețiile unui grup de soldați evrei americani care planifică asasinarea căpeteniilor naziste. Avem de-a face nu numai cu abordarea îndrăzneață, să nu spun obraznică, tipică lui Tarantino, ci și cu o sarcastică revanșă asupra nazismului printr-un exercițiu de istorie alternativă. În rolul masculin principal apare Brad Pitt, dar actorul austriac Christoph Waltz a fost cel care a primit singurul premiu Oscar decernat acestui film pentru cel mai bun rol secundar masculin.
Disponibil pe Netflix și HBO Go.
8. The Longest Day – Cornelius Ryan, 1962
‘Ziua cea mai lungă’ este superproducția hollywoodiana superlativă dedicată celui de-al doilea război mondial. L-am trecut pe Corneliu Ryan ca autor al filmului, căci cartea lui este punctul de plecare. Diferitele scene ale acestui film care durează aproape trei ore au fost realizate de cinci regizori diferiți. Distribuția este o listă aproape completă a actorilor cunoscuți la începutul anilor ’60 desi sunt șanse bune ca majoritatea să nu fie recunoscuți la vizionare. Filmul este impresionant prin suflul epic și reconstituirile detaliate, și se poate spune că a definit pentru multe decenii genul docu-dramei de război.
9. Tora! Tora! Tora! – Richard Fleischer, 1970
Filmele despre atacul japonez de la Pearl Harbor reprezintă și ele o categorie aparte. Dintre aceste filme preferatul meu este ‘Tora! Tora! Tora!’ care este prima co-producție importantă în genul filmelor de război dintre studiourile americane și cele japoneze, prezentând evenimentele și conflictul din ambele puncte de vedere. Regizorul producției americane a fost Richard Fleischer, iar între cei trei regizori japonezi figurează și Akira Kurosawa, desi numele său nu apare în credite. Martin Balsam și So Yamamura joacă rolurile celor doi amirali – unul american, celălalt japonez – care se confruntă pe teatrul de operații din Pacific.
10. Prea mic pentru un razboi atat de mare – Radu Gabrea, 1970
Care este cel mai bun film românesc despre cel de-al doilea război mondial? Cred că ‘Prea mic pentru un război atât de mare’ este candidatul principal la acest titlu, chiar dacă acțiunea s-ar putea petrece oriunde și oricând, în orice război. Este filmul de debut al lui Radu Gabrea, un regizor tânăr atunci, care avea să mai realizeze doar un singur film în România comunistă înainte de a pleca în exil pentru a-și putea continua cariera în libertate. S-ar putea spune că nu este un film despre război ci desprea oameni prinși în război, ceea ce confirmă o afirmație care poate șoca dar care cred că este adevărată – filmele de război cele mai bune sunt cele anti-război. Este un film tipic momentului 65-70, când cinematografia românească a avut o șansă să fie sincronă cu școlile cinematografice cehă, poloneză și maghiară în a împrospătă atmosfera filmului european, perioadă căreia i-au pus capăt Tezele din Iulie 1971. Apar în film în roluri excepționale Mircea Albulescu, Ernest Maftei, Gheorghe Dinică, Jean Constantin.
(Sursă fotografii: IMDb.com)
