Teatru: Copii răi, de Mihaela Michailov – Școală – profesori, elevi, părinți – acțiune și reacțiune

„Copii răi”, de Mihaela Michailov / Teatrul Arte dell’Anima

Regia: Geanina Hergheligiu
Scenografia: Ruxandra Manolovici
Light & Sound design: Alexandru Bibere
Mișcare scenică: Alina Iacov Lazăr
Distribuție: Ana Maria Irimia, Raluca Jugănaru, Alin Potop

După ce, în această vară, a putut fi văzut pe scenele unor festivaluri precum Sibiu Fringe Festival 2016, FITIC – Festivalul Internațional de Teatru Independent Constanța și Butterfly Effect ITF Galați, după ce a fost aplaudat în cadrul Stagiunii de Teatru în TVR și după ce a participat la Dublin în cadrul proiectului „Handle with care. Itinerant social theatre” al Asociației Arte dell’Anima, finanțat de Institutul Cultural Român prin programul CentenArt, spectacolul Copii răi se întoarce acasă și deschide stagiunea 2016-2017 a Teatrului Arte dell’Anima.

Istoria spectacolului este lungă: Copii răi a avut premiera în 2011 la Teatrul LUNI de la Green Hours. Spectacolul a fost prezentat în 2014 în cadrul Festivalului de la Avignon. Pe 1 decembrie 2015, „Copii răi” a avut premiera la Theatre de la Manufacture, Nancy și pe 10 aprilie la THEATER AN DER PARKAUE, Berlin. Fragmente din text au fost publicate în volumul Étonnantes écritures européennes pour la jeunesse, éditions Théâtrales, 2014. Piesa a fost tradusă în bulgară, engleză, franceză și germană. Textul va fi publicat în 2016 la una dintre cele mai importante edituri din Franța – Les Solitaires Intempestifs.

Inspirat dintr-un caz real, Copii răi este un spectacol-manifest al generaţiei „copy-paste”, al generaţiei „la un click distantă” împotriva sistemului educaţional din şcoli dar şi de acasă, afirmă realizatorii spectacolului; este un spectacol acut, necesar, care induce publicului teme clare de reflecție și acțiune. Relația abuzivă profesor-elev, perpetuarea modelului „pedepsei” ca metodă de educație, problema părinților neatenți, problema bullying-ului, a asocierii procesului educațional cu suferința, a conceptelor predate, dar neaplicate, problema copilului de nivel slab care ajunge să fie anihilat de un sistem în care doar „eroii”contează, sunt teme prezente în spectacol.

În același spațiu intim cu care ne-a obișnuit deja, Teatrul Arte dell’Anima dă startul stagiunii 2016-2017 cu un spectacol cum nu se poate mai potrivit pentru această perioadă a anului, când recolta se strânge și școala își numără puiii din acest an școlar. Început într-un ritm alert de comunicare și colaborare cu publicul (aspect ce recunosc că m-a speriat), spectacolul a continuat într-un ritm zglobiu, melodios și, în același timp, dramatic. Purtând după ei cuvintele cheie ale succesului, 3 personaje ne introduc în povestea care spune mult prea multe într-un timp așa de scurt – o oră pentru prezentarea unui subiect foarte delicat și de actualitate, prezentat din mai multe perspective.

Şcoala te disciplinează.
Şcoala te-nvaţă să reuşeşti.
Şcoala ta e productivă.
În fiecare an dă elevi reuşiţi.
Dă cetăţeni reuşiţi care vor poduce reuşite.

Ai 11 ani şi nu eşti un copil dresat.
Ai 11 ani şi nu vrei să te faci ce vor alţii.
Tot ce-ţi place nu e în manual.
Pentru tot ce ştii nu primeşti notă.

În grupul copiilor răi avem o elevă de 11 ani ce tocmai a fost transferată la o școală nouă și care, pe lângă faptul că nu reușește să se încadreze în noua clasă, se mai confruntă și cu alte probleme acasă – o soră mai mică cu care nu are o relație prea bună, o mamă ce nu o înțelege și un tată ce a părăsit familia. De partea cealaltă a baricadei avem un profesor prea pasionat de propria-i materie pentru a-și permite transmiterea aceleași pasiuni către elevii săi. Acestor personaje principale li se adaugă grupul de copii “și mai răi”, care copie comportamentul profesorului și care, spre sfârșit, o traumatizează pe tânăra elevă de 11 ani. Personajelor li se adaugă și un narator care se vrea obiectiv, oferind contextul situației.

Minimalist în scenografie, dar și din perspectiva textului, Copii răi are puterea să ofere o explozie de emoții, pornind de la un subiect delicat, transpus într-o manieră foarte simplă și ludică pe o scenă mică, cu un decor simplu și ingenios folosit, cu numai trei actori. Ana Maria Irimia (colaborează cu Teatrul Nottara – Împăratul Neîmpărat, și Teatrul Național București – Înșir`te mărgărite) interpretează cu multă pasiune tânăra elevă; am fost încântată de puterea cu care a reușit să transmită în sală sentimentele personajului: bucuria copilăriei, răutatea puerilă față de propria-i soră, îndărătnicia față de profesoară, ura față de colegi, lipsa de dorință și de viață, acceptarea, durerea.

Raluca Jugănaru este profesoara ce iubește istoria democrației, fără prea mari șanse însă în a aplica conceptul în clasă. Actriță cu un bogat repertoriu în spate, Raluca Jugănaru inspiră spectatorilor frica și lipsa de încredere pe care un anume profesor a reușit să le inspire în viața fiecăruia dintre noi, din păcate!

Alin Potop, încă student UNATC, și actor în câteva spectacole la TNB, joacă atât rolul naratorului, cât și al directorului prea diplomat și politically correct în abordarea problemei, expresivitatea fiind punctul forte al actorului.

În piesele sale de teatru, autoarea textului, Mihaela Michailov, încearcă să aducă în prim plan problemele cu care s-a confruntat sau încă se confruntă societatea românească. Într-un interviu acordat Mediafax, dramaturgul afirmă:

Pe mine, cumva, mă interesează foarte mult acest teatru pentru copii şi adolescenţi, dar mă interesează într-o zonă în care să fie mai puţin direcţionat spre basmele clasice – ele sunt extraordinare şi e foarte bine să existe -, dar mă interesează un teatru pentru copii şi adolescenţi cu problematici mai acut actuale, cu problematici mai fierbinţi, care să pună în discuţie sistemul de educaţie din România, valorile şcolilor în care trăim, felul în care am putea să schimbăm această structură a educaţiei din România. E un interes pe care încerc să îl dezvolt şi să-l menţin viu. Am lucrat cu Radu Apostol – cu care am lucrat şi acest spectacol, „Amintiri din epoca de şcoală” – un alt spectacol la care noi ţinem foarte mult, „Familia Offline”, pe tema copiilor care rămân singuri acasă şi au părinţii plecaţi în străinătate, în care joacă chiar copii şi doi actori. Da, cum aţi zis, mă interesează foarte mult să vorbesc despre problemele actuale, uneori, dure, uneori, incomode, ale copilăriei şi adolescenţei. Şi pentru că, într-un fel, cred foarte mult că teatrul de mâine e teatrul acestor adolescenţi, care, astăzi, dacă se obişnuiesc şi se regăsesc în anumite spectacole, poate, cine ştie, o să vină şi mâine.

Mihaela Michailov, născută pe 26 iulie 1977, în Ploieşti, este critic de teatru şi dans, şi dramaturg. A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea din Bucureşti, în 2000, studii aprofundate în domeniul literaturii comparate, în 2001, şi un master de scriere dramatică la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 2008. În 2006, a câştigat premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului, Complexul România, montată la Teatrul Naţional din Bucureşti de regizoarea Alexandra Badea. A făcut parte din mai multe jurii naţionale şi internaţionale de teatru şi dans şi a colaborat cu regizori precum Bobi Pricop, Radu Nica, David Schwartz, Alexandru Mihăescu, Radu Apostol. Printre textele scrise de Mihaela Michailov se numără Copii răi, Familia Offline, Amintiri din epoca de şcoală, Capete înfierbântate, Complexul România, Profu’ de religie, Cum traversează Barbie criza mondială.

Așa cum arată biografia acesteia, autoarea piesei are vaste cunoștințe în problemele cu care se confruntă copiii, părinții acestora, sistemul școlar; nici spectacolul Copii răi nu va dezamăgi din acest punct de vedere: autoarea a reușit să adune în text multe din aspectele legate de relația copil-părinte-profesor.

Nu poate fi omisă muzica ce acompaniază spectacolul, din care nu putea lipsi Pink Floyd cu Another Brick In The Wall.

Prima reprezentație din această stagiune a avut loc pe data de 24 Septembrie în prezența producătorului de teatru și a actriței Crina Lință (cea care a înființat conceptul Arte dell’Anima) și a regizoarei Geanina Hergheligiu.