Câtă patimă pe acest Premiu Nobel pentru literatură! Înainte să public comunicatul de presă al Editurii Corint (cea care a publicat anul acesta una dintre cărțile câștigătoarei), vă spun pe scurt ce cred eu despre aceste Premii:
-cu câteva zile înainte de anunțul final, toată lumea discută și face pronosticuri. Frumoasă perioadă, deși aproape niciodată cei favoriți nu câștigă;
-după anunț, multă lume nemulțumită: cine e ăsta, cine e asta, e politic, nu e literatură, nu merita etc. Cam aceleași persoane vor citi cărțile câștigătorului și vor aprecia munca lui. S-a întâmplat cu Mo Yan, cu Alice Munro, pe care i-am descoperit mulțumită Nobelului, chiar cu Mondiano sau Herta. Niciodată nu va primi premiul cel mai bun, pentru că ”cel mai bun scriitor” e o noțiune complet subiectivă;
-despre Svetlana Alexievich numai de bine. Bravo ei, o vom citi! Eu am început întâmplător cartea ei de la Editura Corint acum câteva zile, printre alte lecturi. Am citit 60 de pagini, iar cartea este cutremurătoare. Este adevărat, este o colecție de istorii orale, nu știu cât este contribuția ei și cât a celor care au trăit la Cernobîl, dar este una dintre acele cărți care îmi plac pentru că este reală, este realitate.
Comunicat de presă Editura Corint:
Scriitoarea belarusă Svetlana Aleksievici a câștigat, astăzi, Premiul Nobel pentru Literatură 2015 pentru „scrierile ei polifonice, un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastreˮ, conform comunicatului dat publicității de Comitetul Nobel de la Stockholm.
Editura Corint a anticipat puterea mesajelor transmise de cărțile Svetlanei Aleksievici, publicând în luna iunie a acestui an cartea Dezastrul de la Cernobîl, în cadrul colecției Corint Istorie. Cartea, tradusă de prof. universitar Antoaneta Olteanu, beneficiază de o prefață bine documentată a istoricului Ion M. Ioniță. Editura are în pregătire și alte titluri ale aceleiași autoare.
Svetlana Aleksandrovna Aleksievici s-a născut la Stanislav pe 31 mai 1948. Este scriitoare și jurnalistă din Bielorusia, disidentă susţinută de PEN Club și de Fundaţia Soros. A primit numeroase premii pentru Dezastrul de la Cernobîl, carte apărută în 1997, interzisă și azi în Bielorusia, dar și pentru alte lucrări ale sale. A publicat mai multe volume care s-au bucurat de apreciere, fiind traduse în numeroase limbi străine. Dintre acestea menţionăm: U voinî nejenskoe lițo (Războiul nu are chip de femeie), 1985; Ținkovîe malciki (Copii de zinc), 1989; Zacearovannîie smertiu (Fermecați de moarte), 1994; Poslenie svideteli. Solo dlia detskogo golosa (Ultimii martori. Solo pentru o voce de copil), 2004; Vremia second hand (Timpuri second-hand), 2013 etc.
DEZASTRUL DE LA CERNOBÎL. Mărturii ale supravieţuitorilor, de SVETLANA ALEKSIEVICI
National Book Critics Circle Award 2005 pentru carte de nonficţiune
Premiul pentru Pace Erich-Maria-Remarque, 2001
Carte interzisă în Bielorusia
„Explozia reactorului numărul 4 va deveni cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii. Zona este o realitate în toată monstruozitatea ei. La fel ca în cartea SF a fraților Strugaţki, Picnic la marginea drumului, Zona este un infern pe pământ, guvernat de propriile legi. Aici dansează lumini deasupra câmpului, praful ridicat de vânt are culori ciudate, se nasc copii cu mutații genetice, populația a fost evacuată, regiunea, interzisă și păzită de patrule militare, dar oameni stranii și-au făcut din Zonă locul în care trăiesc. Ei sunt Călăuzele reale în Zona reactorului de la Cernobîl.” Ion M. Ioniță
„O istorie orală mişcătoare a catastrofei din 1986 de la reactorul nuclear de la Cernobîl, în care curajul fatalist şi stoic este dublat de un umor incredibil de negru. Jurnalista rusă Svetlana Aleksievici a înregistrat o serie de mărturii pe care le-a prezentat sub forma unor «monologuri», în stil romanesc, care zugrăvesc imaginea vie a atmosferei generale de nemulţumire de la sfârşitul perioadei comuniste, în care liderilor de partid agresivi, propagandei paranoice şi mobilizărilor haotice li se opun sarcasmul deprimant, gândurile amare şi abuzul de votcă. Rezultatul este o radiografie de neuitat a sufletului rus.” Publishers Weekly
