Sectiunea „Orase in criza”
Napoli, Napoli, Napoli
Italia – 2009
Regia: Abel Ferrara
Scenariul: Gaetano Di Vaio, Maurizio Braucci, Peppe Lanzetta
Casa de productie: Figli Del Bronx Produzioni S.a.s.
Premii si festivaluri: International Documentary Film Festival Amsterdam 2010, Olanda
London International Documentary Festival 2010, Marea Britanie
Acest film m-a zguduit – emotional vorbind – prin maniera inedita la care a apelat Ferrara, imbinand mijloacele directe ale documentarului, cu o originala linie artistico-fictionala, perfect cuplate pentru a crea pe ecran lumea complexa – cruda si violenta, dar si plina de o ciudata umanitate a contemporanului oras italian Napoli.
Venind cu o bogata viata si experienta de cinematografie de dincolo de ocean, Abel Ferrara – despre care aveti date interesante pe Wikipedia, dar si la multe alte adrese pe care in mod sigur le veti descoperi singuri, este influentat puternic de aceste daturi in modalitatile de explorare ideii „ajungi acolo spre unde te indrepti”. Si daca in jurul tau este saracie, incultura, talharie, biolenta, crima, droguri, prostitutie, nesperanta – drumul duce spre iad in diversele lui forme: inchisoare, nebunie, moarte. Intr-un context neprielnic – nu exista cetateanul model.
Strabatand inchisori (Pozzolli – de ex.) si intervievand femei si barbati la limita umanului (in care insa mai sclipesc vagi sperante de viitor normal), discutand cu jurnalisti, avocati, asistenti sociali si chiar cu factorul administrativ de varf al orasului – o femeie Primar ale carei incompetenta si rupere de realitate sunt de neinteles si foarte condamnabile – Ferrara ne prinde si ne arunca in nevroza acestui oras atat de incarcat cu frumusete naturala si bogatie istorica, dar atat de profund bolnav. Cum spuneam, alternarea documentarului cu secventele fictionale – vine din punctul meu de vedere pentru a apasa asupra tensiunii dramatice – de parca, undeva, acolo – in adancuri – Vezuviul maraie mocnit si influenteaza viata napoletanilor.
Napoli, Napoli, Napoli, de trei ori Napoli – sunt trei priviri asupra a trei clase sociale nicidecum distincte undeva in adanc – ci numai la suprafata vietii lor – caci ii leaga aceeasi nevroza.
