Gânduri așternute pe hârtie de Marian Ilea
În 17 august vor fi trecut zece ani de la primul text apărut pe site-ul filme-cărți.ro. Sunt zece ani de promovare a literaturii și a evenimentelor culturale în România.
E mult, e puțin, sigur că e mult. Ceas aniversar fiind, sigur că scriu despre acest eveniment numai că… sunt într-un autocar albastru ca apele Mării Ionice, care urcă pieptiș în satul Lakones ca pe cărări de munte! Îmi spun că nu-i mare brânză muntele Araki și că odată ajuns în vreo piațetă umbroasă din Lakones va fi vremea potrivită să schițez și apoi să scriu un text pentru munca vreme de zece ani a lui Jovi-Ene și a echipei sale. Merită. Mă uit în jos, către golfulețele Paleokostritsei, celebra stațiune turistică cu nisipuri moi ca „persanele” cumpărate din bazarul Salonicului! Cum care bazar? Ăla de lângă port, nu departe de Casa Albă, care nu-i a Statelor Unite, e a Salonicului și e mult mai veche decât SUA!
C-așa-i la greci și la corfioți, că suntem la vreo douăzeci de kilometri de Corfu Town, toate vechi și nu vechituri, toate cu patina timpului și poveștile oamenilor locului.
Drumu-i îngust pe Araki, mă cam înfior, de unde stau în autocar văd roțile cum înaintează. Mai bine era de-mi luam loc pe partea opusă. Vedeam doar stâncă și ceva verdeață. „Ăsta mi-e norocul”, îmi spun, retrăind cam aceeași spaimă de pe drumul Salonicului până la Meteore.
Stop. S-a lărgit drumul. E o parcare pentru autocare. Bella Vista, vacanță, pământ solid sub picioare, privesc și mă gândesc liniștit: „Câteva rânduri bine simțite, atâta voi scrie pentru filme-cărți.ro”.
Înapoi în autocar. Și intrăm pe strada cu sens unic din sat. Noroc că funcționează semaforul de la intrare. Șoferul, hâtru grecul, se roagă să funcționeze și cel de la ieșirea în piațeta centrală și unică a Lakonesului. Ghidul nostru turistic, domnișoara Marta, traduce rugăciunea celui care, ca Ahile, își ia meseria-i în serios. „Merge semaforul, nu-i carambol”, încheie domnișoara.
N-o mai ascult. De la înălțimea autocarului văd dormitoarele de la etaj ale caselor sătenilor. Aș putea întinde mâna (nu pot!) să iau o pereche de șlapi ori o pijama, ceva p-acolo, în spiritul locului.
E o violare de domiciliu în trecerea autocarului, m-am înveselit. Voi scrie săltăreț despre filme-cărți.ro.
În piața centrală a satului stăm două ceasuri mari și late. Liniște, prăvălii, sătenii bătrâni stând la taclale, nu departe de piațeta fermecătoare, străduțe ce parcă țâșnesc spre Araki sau pe „drumul măgarilor” până la plajele Paleokastristei și, nu departe, o fierărie cu foalele în regulă, ce-mi amintește de coaciul din Ieud. Și lume adunată ca-n Poiana lui Iocan. Lakonesienii stau la taclale, la umbră.
Prăvălie lângă prăvălie și trei cârciumi. Iau rapid un iaurt cu miere, un desert cu kumquat, fruct ce crește doar în Corfu, și un lichior. Comand o cafea grecească, nu turcească. Greșeala asta cu comandatul am comis-o în Rhodos și nu am chef s-o repet în sătucul ăsta din muntele Araki.
E umbră, răcoare în piațeta centrală, am vreme să mă înfrupt din bunătățile sătenilor. Și… să mă gândesc la ce trebuie scris, la ceas aniversar, pentru filme-cărți.ro. „E simplu”, îmi spun. Trebuie să scriu despre marketingul de calitate care promovează scriitorii români. Despre felul în care inițiative private fac ceea ce ar trebui să facă Statul Român. Despre cum s-ar putea îmbunătăți acest marketing în folosul scriitorilor și cititorilor! Și, de ce nu, și-n folosul unor site-uri ca filme-cărți.ro.
Și-n timp ce sorb din pahar lichiorul, cu ochii ațintiți în ceașca de cafea, și trag cu nesaț dintr-o țigară Rothmans, gândul mă duce la primul președinte al Greciei, care era corfiot. Ioannis Antonius Kapodistrias, născut în 11 februarie, anul 1776 în Corfu și decedat în anul 1831, la 9 octombrie, în Nauplion.
Kapodistrias a introdus cultivarea cartofului în Grecia și, implicit, în Corfu. La ai lui carevasăzică. Corfioții râdeau de cartofi, nu-i consumau, nu-i cultivau. Și-atunci Kapodistrias a folosit marketingul, pus în slujba cartofului. Cunoscând năravul corfioților, a descărcat în port un vapor de cartofi. A pus pază militară, cu ordinul de a nu prinde niciun hoț. Și văzând corfioții așa o pază strașnică, și-au zis că o fi ceva de „capul cartofilor”. În câteva nopți n-a mai rămas un singur cartof (de sămânță) în port. Și uite-așa au ajuns compatrioții lui Kapodistrias și consumatori și cultivatori de cartofi.
Trei statui are primul președinte în insula Corfu! Una e ridicată în cinstea acestei forme de marketing.
Timpul trece, am dat o raită pe ulițele din Lakones. Aș fi cumpărat o căsuță prăpădită și părăsită, cu o vegetație luxuriantă în curtea interioară. Numai că… suntem în autocar, la semafor. Mergem în Corfu Town și încă n-am scris un rând despre site-ul filme-cărți.ro, aflat la zece ani, împliniți în 17 august a.c.
Privesc din autocar la interiorul dormitoarelor din Lakones, pe partea cealaltă a străzii. Până și strada îngustă a satului ține de marketing, îmi spun, cu gândul la Kapodistrias. Și, brusc, mă luminez. Textul acesta e, de fapt, potrivit pentru o aniversare a filme-cărți.ro, e despre promovare, muncă și succes în literatura română. Tocmai cu asta se ocupă cei care astăzi împlinesc zece ani de activitate. La mulți ani!
