Scriitoarea americană Michelle Cuevas a participat timp de două zile, pe 30 și pe 31 martie, la o serie de evenimente cultural-educative pentru cei mici. Programul a inclus o gamă variată de manifestări: întâlniri cu cititorii, ateliere de lectură și de ilustrație pentru copii, dar și un eveniment dedicat profesioniștilor – o masă rotundă la care au fost prezente, alături de autoarea americană, nume importante ale literaturii pentru copii și tineret din România.
Pasionații de povești, începători și inițiați, au participat la o întâlnire memorabilă cu autoarea Michelle Cuevas, sâmbătă, 31 martie, de la ora 12:00 la Librăria Cărturești Carusel.
Autoarea cărților „Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier” (Editura Arthur, 2016, traducere Laura Sandu) și „Destupătorul de Sticle din Ocean” (Editura Vlad și Cartea cu Genius, 2017, traducere Radu Paraschivescu) a fost alături de jurnalistul Marius Constantinescu, coordonatoarea volumului „Prietenii noștri imaginari”, Nadine Vladescu, traducătoarea Sanda Watt și de tânăra cititoare Maria Georgescu pentru a povesti despre ingredientele magice ale literaturii pentru copii.
Publicul a fost invitat să intre în atmosfera cărților autoarei printr-un spectacol-lectură prezentat de echipa de la Centrul de Teatru Educațional Replika (Viorel Cojanu, Mihaela Michailov, Silvana Negruțiu, Mihaela Rădescu). Aceștia au jucat câteva pagini din „Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier”, dar și din „Destupătorul de Sticle din Ocean”, implicând publicul în joc și îndemnându-i pe cei mici să participe. Deși la început mai timid, unii dintre cei mici au reacționat pozitiv. Michelle Cuevas a fost vizibil impresionată de această prezentare inedită și a rezonat bine, recunoscând după joc pasaje din cărțile sale, cu toate că a mărturisit la final că nu înțelege limba română.
Dacă actorii de la Replika i-au mobilizat mai greu pe cei mici, Michelle Cuevas a avut un succes rapid, aceștia punându-i o mulțime de întrebări despre cărțile sale, dar și despre cum a ajuns să scrie propriu-zis. Scriitoarea a răspuns cu vădită plăcere la toate întrebările, iar pe mine m-a surprins franchețea și dezinvoltura cu care ea s-a confesat în fața publicului, destul de numeros, care a participat la lansare, legat de primele scrieri, dar și despre motivele care au determinat-o să scrie astfel de povești.
Invitată de spună câteva cuvinte despre ce înseamnă să scrii despre prieteni imaginari, Nadine Vlădescu a spus că realitatea este în ochii celui care citește și că problemele imaginare sunt de cele mai multe ori mai dificile. Scriitorul însuși poate fi privit ca un personaj imaginar, care inventează și se reinventează cu fiecare rând.
Marius Constantinescu a adăugat că s-a amuzat copios citit Confesiunile, că Michelle Cuevas scrie foarte frumos și avem de-a face cu o ”literatură pentru copii moderni și destupați în care, dacă poposesc, părinții lor rămân și ei prinși în armătura zglobie a ideilor”.
Michelle Cuevas a spus că, atunci când scrie, încearcă să intre în pielea personajului. Ceea ce simți transformă ceea ce vezi și atunci actul de imaginație devine mai facil. Singurătatea și sentimentul că nu este văzută au fost baza celor mai multe dintre scrierile sale, a mai spus autoarea. Timiditatea, frații care în copilărie nu se jucau cu ea și de cele mai multe ori era nevoită să inventeze jocuri pe care să le joace singură, au dus la imaginarea a tot soiul de personaje, care să i se alăture atunci când în lumea reală nimeni nu era disponibil.
Michelle Cuevas este o prezență mai mult decât plăcută, cu un zâmbet sincer pe buze, însă se simte această perpetuă căutare a prietenilor, singurătatea la o vârstă fragedă lăsându-și probabil amprenta. De fapt, ea spune la un moment dat că prin intermediul cărților a putut să își facă prieteni în toată lumea, iar aceștia, la rândul lor, au interacționat între ei. Ceea ce constituie un mare câștig pentru un scriitor. Aceasta este una dintre cheile magice ale cărților, crearea legăturilor de la mare distanță și deschiderea unor uși de netrecut altminteri.
Întrebată de un prichindel cine au fost primii prieteni imaginari ai scriitoarei, aceasta a spus că Puddy și Lala, un dragon și o fetiță-păpusă. Cărțile lui Michelle Cuevas pornesc de la o emoție puternică, se transformă într-un proiect de amploare, care apoi este elaborat pe o perioadă de aproape doi ani. Cam acesta este intervalul în care o carte se transformă din idee în volumul propriu-zis care ajunge în mâinile cititorilor. Michelle a menționat că, deși nu este ilustratoare, a început să se implice și în domeniul acesta, iar în ultima sa lucrare chiar a realizat toate desenele pentru poveste.
De ce Destupătorul de sticle nu are nume? Pentru că celor mici, mai ales celor fără prieteni, le este mai ușor să se apropie de un personaj care la rândul său este nevăzut și necunoscut de mai nimeni. Astfel, devin mai repede prieteni. O invitație frumoasă de a descoperi aventurile Destupătorului, dar și ale lui Jacques Papier, care nici în ruptul capului nu vrea să accepte că este un prieten imaginar. Căci, până la urmă, de ce ar fi el mai închipuit decât cei din jurul său? El, care are locul său preferat în casă, lucrurile lui, care vrea să călătorească și care el însuși are un prieten imaginar. Semănând puțin cu micuțul Pinocchio al lui Carlo Collodi’s, personajul lui Michelle Cuevas este îndrăgit imediat de tinerii sau mai puțin tinerii cititori, care participă la aventuri alături de el la fiecare pagină. Dar nu aș vrea să vă răpesc plăcerea lecturii, așa că mă opresc aici și vă invit să citiți cele două volume care mie mi-au trezit imediat interesul 🙂
