Iminenta intrare a clădirii cinematografului din Câmpina în patrimoniul Primăriei şi a Consiliului Local reprezintă una din potenţialele veşti bune ale acestei toamne. De această clădire se leagă amintirile multor mii de câmpineni care de-a lungul existenţei lor dar şi a cinematografului i-au trecut pragul în speranta unor clipe de evazionism prin intermediul imaginilor proiectate.
Nu dorim să subliniem succesul cunoscut de această sală în ultimii ani ai comunismului ceauşit când trebuia să mergi din timp pentru a achiziţiona mult râvnitele bilete. Problema care se ridică după preluarea clădirii şi care nu este deloc una uşoară este ce se va face cu/din ea? Recent am fost prezenţi la prima ediţie a Festivalului Filmului Istoric din oraşul Râşnov în care au fost proiectate filme artistice cu tematică istorică atât mai vechi, purtând marca lui Sergiu Nicolaescu, filme istorice realizate de noua şi tânără cinematografie românească (A fost sau nu a fost, 4 luni, 3 saptamani si 2 zile etc.) care a cunoscut atat de multe succese pe plan internaţional dar şi documentare în care se analizau diverse aspecte macrabe ale dictuaturii comuniste din perioada lui Nicolae Ceauşescu (Decreţeii, Marele jaf comunist, Război pe calea undelor, Videograme dintr-o revoluţie) .
Pe drumul de întoarcere ne întrebam de ce un orăşel precum Râşnov poate organiza un astfel de festival (cu destule imperfecţiuni, de la sunet până la pre-adolescenţii interesaţi de cu totul altceva decât de proiecţii, dar totuşi o idee bună concretizată care merită aplauze) în timp ce un oraş de dimensiunea Câmpinei, cu pretenţiile ei (mai ales în domeniul cultural) justificate nu ar reuş ?! În fond, s-ar relua tradiţia cinematografică din oraş care datează nu de puţini ani, ştiind că în oraşul nostru au functionat la un moment dat trei săli din cinema. Evident, rămâne de stabilit şi analizat care ar putea fi tematica acestui posibil festival al filmului din Câmpina pentru că un astfel de eveniment trebuie totuşi să se diferenţieze de altele de acelaşi fel.
Nu credem că exagerăm dacă afirmăm că dintr-un astfel de eveniment ar avea toată lumea de câştigat, Municipalitatea ar putea promova imaginea oraşului fără să investească cine ştie ce sume uriaşe (rămâne de văzut cât de degradată este sala şi dacă se mai pot proiecta filme în interior după mulţi ani de abandon), locuitorii urbei care, mai demult era considerat oraşul cu cei mai mulţi intelectuali la mia de locuitori, ar putea beneficia de un eveniment interesant (nici prea elitist dar nici festival al caşcavelei, ţuicii sau florii de soc) şi care, poate ar atrage şi ceva turişti dacă ar fi bine promovat având în vedere distanţa mică ce ne desparte de oraşe precum Bucureşti sau Ploieşti. În fond trebuie să avem în faţă şi exemplul concursului de pictură Câmpina 24 de ore organizat de către Casa de Cultură sub oblăduirea neobositului Florin Dochia, idee concretizată care a ajuns, iată, la cea de a treia ediţie. Dar pentru a dezvolta o idee aceasta trebuie începută ceea ce sperăm să se întâmple şi în Câmpina.
