În muzică, în artă, în literatură, nimic nu e într-adevăr al tău, decât atunci când îl dăruieşti altcuiva. (George Enescu)
Din anul 1958 şi până astăzi, Festivalul Internaţional „George Enescu” nu încetează a se dezvălui drept unul dintre acele faruri ieşite în calea noastră spre a ne deschide portalul către universul tainic al sunetelor şi a ne lumina fiecare pas prin labirintul nesfârşit al vieţii. Astfel, după o ediţie anterioară în care muzica s-a dezvăluit drept o rază de lumină, dragoste şi speranţă în faţa norilor grei ai suferinţei şi incertitudinii, marile săli de concert ale Bucureştiului îşi redeschid porţile, pentru a ne reconecta la muzicile de ieri şi de astăzi, reunite de această dată sub semnul generozităţii.
Ca de fiecare dată, şi această a 26-a ediţie propune evenimente menite să înscrie România pe harta marilor centre culturale şi, de asemenea, să aducă în prim-plan rolul de necontestat al artelor în educarea şi cizelarea spiritelor adesea mult prea prinse în neobositele zgomote cotidiene. Iar în această ambianţă, este demn de luat în considerare faptul că, printre concertele deja cunoscute de melomanii atenţi şi rafinaţi, se regăsesc şi patru evenimente adresate cu precădere copiilor dornici de a descifra misterele sunetelor şi ale istoriilor ţesute în jurul lor. Dincolo de această noutate, corola de aventuri muzicale înscrise deja la loc de mare cinste într-o oarecare listă a tradiţiilor ne pune la îndemână şansa de a descoperi sau a reîntâlni orchestre, dirijori şi solişti meniţi să transforme fiecare dintre cele 29 de zile ale Festivalului într-o piesă a unui puzzle fascinant şi nesfârşit, deopotrivă.
Nu va fi poate de mirare dacă la o primă citire, vom tresări cu entuziasm sau chiar cu o anume teamă în faţa celor 90 de concerte anunţate. Dar odată intrat în universul magic vei înţelege că, la fel ca în oricare altă călătorie iniţiatică, regulile jocului se împletesc armonios cu sistemele noastre de valori şi preocupări. Aşa se face că, dacă nu ştim cum să alungăm plictiseala şi oboseala de la sfârşitul unor oarecare ore petrecute la birouri, putem găsi soluţii prietenoase în sălile de concert, deschise parcă anume pentru a ne satisface nestăvilita dorinţă de a ne afla cât mai aproape de renumiţii interpreţi şi marile orchestre din România şi din întreaga lume. Iar dacă nu ne-am făcut încă lista de planuri pentru ultimele zile ale săptămânii, programul ne vesteşte, cu jovialitatea-i deja cunoscută, că a venit momentul să ne îngăduim măcar o descoperire a acelei punţi nevăzute, dar vrăjite, care leagă sunetele trecutului de vibraţiile contemporane. Vom avea astfel parte de popasuri în lumea poveştilor anume istorisite pentru micii iubitori ai muzicii, şi, de ce nu, de evadări pe tărâmul misterios şi provocator al Concertelor de la miezul nopţii.
Şi fie dacă vom da curs în mod fizic acestor generoase invitaţii sau ne vom apropia de sunetele muzicilor doar prin intermediul diverselor ajutoare audio-vizuale, morala călătoriei va fi, cu siguranţă, aceeaşi. Iar acest fapt este posibil datorită puterii nestăvilite a marii şi adevăratei muzici de a dizolva orice obstacol geografic şi de a sparge barierele timpului, dezvăluindu-se drept o frescă vie a societăţii în care trăim, drept o lentilă preţioasă prin care învăţăm să admirăm şi poate chiar să respirăm frumosul, ipostaziat o dată la doi ani şi în lumea Festivalului Internațional „George Enescu”. Păşind cu încredere pe acest tărâm vom înţelege că, de fapt, fiecare dintre noi primeşte acum statutul de membru cu drepturi depline al unei familii armonioase, reunite nu doar sub semnul bunei înţelegeri, ci mai ales sub cel al dorinţei de a transforma slalomul haotic prin oceanul de valori într-un timp binevenit, dătător de linişte şi speranţă.
Iar pe măsură ce fiecare dintre zilele cuprinse între 27 august şi 24 septembrie îşi vor afla un firesc deznodământ, împlinirea noastră va fi cu atât mai mare. Căci privind dincolo de cele ce se pot atinge cu mintea şi privirea, ne vom putea (re)cunoaşte drept exploratori curajoşi ai unui tărâm unde totul este posibil, unde graniţa dintre generaţii dispare. La rândul ei, muzica de ieri şi de astăzi poposeşte prin galaxiile celorlalte arte şi ştiinţe adesea mult controversate, miza fiind aceea de a ne face mai buni, mai frumoşi şi mai generoşi decât eram, poate, înainte.
(Surse imagini: https://www.festivalenescu.ro/, https://salapalatului.ro/)
