Criza Americii: mai multe perspective

Atât vizionarea a două filme americane extraordinare, cu mai multe nominalizări la Premiile Oscar, August: Osage County şi Nebraska (paradoxal şi relevant, ambele filme fiind numite după toponime din străfundurile Americii), cât şi lectura unui lung reportaj publicat iniţial în revista conservatoare şi republicană americană National Review, care apare de două ori pe lună la New-York, având un tiraj mediu de 160.000 de exemplare, înfiinţată în 1955 de un intelectual american de dreapta, William F. Buckley Jr., articol semnat de Kevin D. Williamson şi preluat în numărul 1215, 13-19 februarie 2014 al revistei franceze Le Courrier International sunt expresia unei crize profunde a Statelor Unite ale Americii, care se exprimă la un nivel foarte vizibil mai ales prin diminuarea prezenţei şi rolului politic al SUA în lume, dar care este expresia unei crize identitare care pare, de la distanţă, mai degrabă a se acutiza. Ambele filme se axează asupra unei forme sau alta a dezintegrării familiei şi, ştim bine, Familia a fost unul din elementele care a cimentat şi transformat naţiunea americană în ceea ce a ajuns, superputerea lumii, farul călăuzitor al lumii libere, învingătoarea în războiul rece împotriva Imperiului Răului.

Familia a fost un element parcă mult mai important pentru America decât pentru Europa, însă, de asemenea, este posibil ca această criză a familiei (determinata şi de decreştinarea progresivă a Europei demonstrată fulminant prin refuzul de a statua în Constituţia Uniunii Europene rolul istoric al creştinismului în structurarea Europei- poate şi de aceea Constituţia nu a mai beneficiat de ajutorul divin, eşuând lamentabil) să ajungă cu întârziere şi pe malurile Atlanticului şi ale Pacificului. Ambele filme, dar într-o oarecare măsură chiar şi delicatul şi sensibilul „Blue Jasmine”, sunt dovezi ca ceva erodeaza fundamental sufletul Americii.

În articolul „În marele ghetto alb”, colaboratorul revistei „The National Review” a fost trimis de redactie pentru a se documenta şi scrie un reportaj despre cel mai sărac comitat din Statele Unite, Owsley, din statul Kentucky. Peisajul zugravit este unul extrem de sumbru, ghettoul alb (98,5% din locuitorii ai acestei vaste zone din Midwestul american fiind albi) suferind de o multitudine de probleme sociale, educationale, economice care par a fi imposibil de rezolvat. În primul rând exista un cerc vicios în toată această zonă a Munţilor Apalaşi: firmele care ofereau locuri de muncă, din diverse motive, au plecat către alte zone sau au fost închise, şomajul fiind în comitatul Owsley cu 150% mai mare decât media naţională. În al doilea rând, raritatea locurilor de munca sau nevoia iniţială de a face o lungă navetă îi determină pe cei care au calificari profesionale valabile şi cautate pe piaţa forţei de muncă să părăsească zona şi să se stabilească în apropierea locului de munca (din ce în ce mai preţios şi în Statele Unite nu numai în social-democrata Europă). În al treilea rând, dependenţa de ajutoarele sociale federale determină un comportament psihologic de asistat social pe termen lung, din care se iese foarte greu.

Anul acesta se împlineşte o jumătate de secol de la înfiinţarea unui program federal de lupta împotriva săraciei sub administraţia preşedintelui Lyndon Johnson, cel care era vicepreşedintele lui John Fitzgerald Kennedy. Chiar dacă foarte mulţi americani au beneficiat şi de The New Deal al lui Roosevelt, în continuare 1,7 milioane de cămine americane[1] supravieţuiesc cu mai puţin de doi dolari pe zi, o sărăcie care s-a accentuat faţă de anii 1990. Pentru a lupta împotriva acestei situaţii îngrijoratoare, administraţia Obama a anunţat crearea unor zone speciale, denumite pompos şi PRistic „zone ale promisiunii” în regiunile cu cele mai mari probleme economice care ar trebui să primească ajutoare federale pentru a combate sărăcia şi a ajuta la reuşita şcolară a copiilor. Prntre primele cinci astfel de zone se regăseşte şi sud-estul statului Kentucky.

Sărăcia zugravită în acest reportaj de revista americană (condensată de editorul francez la numai trei pagini!), flagelul sinuciderilor atât în August: Osage County (soţul fabuloasei Meryl Streep, fost mare poet, devenit alcoolic înveterat), cât şi în Blue Jasmine (soţul personajului principal feminin, Alec Baldwin, mare afacerist de carton, jucându-se cu banii altora cu o inconştienţă aiuritoare, dar odată demascat, ajuns în puşcărie nu mai poate suporta regimul de detenţie), dependenţa de analgezice si tranchilizante tocmai pentru a scapa sau atenua de şocurile căderilor (atât Meryl Streep, cât şi Cate Blanchett în Blue Jasmine), divorţuri nete, atentate pedofile, senilizări urâte (cazul prezentat în filmul alb negru Nebraska când tatălui bătrân al personajului principal îi intră ideea fixa că a câştigat un milion de dolari doar pentru că primise o scrisoare publicitara de la o editură fantomatică din statul Nebraska), şi mai grav, incestul consumat în August: Osage County (film care le are aproape pe toate!) sau preferinţa pentru devierea sexuală şi sentimentală din Her (totuşi un fel de SF cu foarte multe elemente din această realitate dominată de tehnologii comunicaţionale care ajung să pervertească fiinţa umană, creând dependenţe cel puţin la fel de periculoase precum cele din trecut), toate acestea oferă o imagine destul de neliniştitoare a societăţii americane.

Evident, sunt doar filme, însă nu trebuie să bagatelizam sursele de inspiraţie, fondul problemei, căci orice s-ar spune despre Hollywood, dar nu se poate afirma că nu este interesat de a reprezenta şi de a se adresa unei realităţi imediate. Din altă perspectivă, pe care noi, românii şi esticii o cunoaştem foarte bine, această libertate de exprimare şi de confruntare a problemelor şi nu adoptarea celebrei metode totalitare, dictatoriale, a băgării sub preş a mizeriei, este laudabilă, apreciabilă, tipică americană. Caracterizează fundamentul libertaţii pe care este aşezată aceasta societate, iar minimalizarea ei superioară este doar un semn de prostie. Căci primul pas pentru rezolvarea oricărei probleme este tocmai identificarea ei. Obţinerea unui diagnostic.